ALTEŢA SA REGALĂ MĂRIOARA SAU MIGNON, PRINCIPESĂ DE ROMÂNIA

Alteţa Sa Regală Mărioara sau Mignon, Regină a Iugoslaviei, Principesă de România, Principesă de Hohenzollern.

 Întristata poveste a Principesei Mărioara, fiica Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand

Biografie

Regină a Regatului Iugoslaviei în perioada 8 iunie 1922-9 octombrie 1934

Născută - 6 ianuarie 1900 Gotha 

Decedată - 22 iunie 1961 (61 ani) Londra, Anglia 

Căsătorită - cu Alexandru I al Iugoslaviei

Urmaşi : Petru al II-lea al Iugoslaviei

                Prinţul Tomislav

                Prinţul Andrei

Casa Regală :- Casa Regală a României

                          Casa de Karadjordjevici

                          Casa de Hohenzollern-Sigmaringen 

Tată : Ferdinand I al României 

Mamă : Maria de Edinburgh

Alteţa Sa Regală principesa Maria sau Mignon s-a nãscut în Germania, 6 ianuarie 1900 (sau 27 decembrie 1899 după calendarul iulian), la Gotha în Germania, la castelul bunicii sale materne, ducesa Maria Alexandrova de Saxa-Coburg-Gotha, unde viitoarea Regină Maria se afla într-o vizită întâmplătoare. La insistenţele tatălui, Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, micuţa Mărioara a fost adusă în România după numai câteva luni, fiind botezată în religia ortodoxă. Fiind cel de-al treilea copil al Regelui Ferdinand (pe atunci doar prinţ moştenitor al Tronului României) şi al viitoarei Regine Maria, Principesa Maria, alintată Mărioara sau Mignon, a avut parte de o viaţă zbuciumată şi un destin cu deznodământ dramatic. Într-o Europa în care tronurile regale erau răsturnate unul după altul de valurile isteriei, a principiilor naţionale, a creşterii accelerate a partidelor totalitare de tip marsist-leninist a făcut ca din multe viţe regale, cum e cazul de faţă, cel al Principesei Maria sau Mignon de România şi de Hohenzollern, devenită Regină a Serbiei care a cunoscut gloria şi prăbuşirea, trăindu-şi şi ducându-şi soarta atât pe culmele fericirii cât şi pe culmile decăderii.

ALTEȚA SA REGALĂ PRINCIPESA MĂRIOARA SAU MIGNON A ROMÂNIEI

M.S. REGINA MARIA ȘI PRINȚESA ILEANA A ROMÂNIEI

ALTEȚA SA REGALĂ PRINCIPESA MĂRIOARA SAU MIGNON

Principele Ferdinand, Principesa Maria și copiii Carol, Elisabeta, Maria și Ileana, 1913

Familia Regală în timpul refugiului din 1918 la Bicaz. (Stg.la Dr.) Principele Nicolae, Regina Maria, Principesele Elisabeta, Ileana, Mărioara şi Regele Ferdinand

Prietenul apropiat al acelor ani de neuitat a ramas fratele său, cu trei ani mai mic, Prinţul Nicolae. Amandoi au avut aceeasi doică, aceeaşi guvernanţă şi acelaşi majordom. În intimitatea familiei princiare sau la mesele de gala ,,Mignon şi Nicky" erau aşezaţi unul lângă altul şi îşi şopteau rugăciunea deodată, cu mânuţele împreunate. 

FAMILIA REGALĂ A ROMÂNIEI - 1914 (STG. LA DR. ) A.S.R. PRINCIPELE MOȘTENITOR AL TRONULUI FERDINAND, M.S. REGINA ELISABETA, A.S.R. PRINCIPELE CAROL, A.S.R. PRINCIPESA MARIA, A.S.R. PRINCIPESA ILEANA, A.S.R. PRINCIPESA MĂRIOARA-MIGNON, M.S. REGELE CAROL I, A.S.R. PRINCIPESA ELISABETA

Verile, cortegiul regal pleca de la Cotroceni într-o suită de câte zece trăsuri sau, mai târziu, cu trenul regal, ajungând după câteva ore la Sinaia. În vacanţe, ,,Mignon şi Nicky" luau lecţii de călărie prin poienile din jurul Peleşului, învăţau limbi străine sau exersau la marele pian Blthner cu coada, aflat în salonul de zi al castelului Pelişor. Până la majorat, amândoi au urmat şcoala ,,în privat", având profesori iluştri,în frunte cu tânărul Nicolae Iorga. Refugiul curţii regale în Moldova, în timpul ocupaţiei germane din vremea Primului Război Mondial, a spulberat definitiv liniştea acelor ani de început, pe care Mignon îi evoca fugar, mai târziu, în scrisoarea către fratele său.

Pe ruinele fumegânde ale acelei lumi aristocratice, Europa îşi schimba geografia graniţelor şi apărea România Mare, mai vremelnică decât şi-ar fi închipuit-o orice istoric. La puţin timp după încheierea războiului, Mignon se despărţea de Nicky, care pleca să-şi urmeze studiile în Anglia. Cei doi nu aveau de unde să ştie că se vor mai revedea abia peste un sfert de secol, fără blazon, fără coroana şi fără ţară. Pentru Rege, căsătoria Mariei cu Alexandru I al Iugoslaviei a fost o foarte mare pierdere.

La varsta de 23 de ani, prinţesa Mărioara se căsătoreşte la 9 iunie 1922,  cu Alexandru I Karagheorghevici, Regele Serbiei. Cei doi tineri se cunoscuseră doar cu un an mai devreme, cu ocazia unei vizite făcute în România de familia regală a noii ţări învecinate. După prăbuşirea celor două mari imperii, Austro-Ungar și Ţarist, câteva dintre tinerele monarhii europene încercau să-şi strângă rândurile prin alianţe nobiliare, în tentativa de a face un front comun în faţa pericolului comunist, ce apăruse la răsăritul bătrânului continent.

Nunta prinţesei românce cu regele sârb s-a oficiat în palatul regal de la Belgrad, în prezenţa mai multor capete încoronate. Gazetele vremii din cele două ţări scriau că festivităţile au avut un fast demn de curţile basileilor, dacă ar fi să ne gândim doar la brâul Reginei Mărioara, bătut cu 400 de briliante ,,ce-ți luau ochii”, după cum scrie ,,Adevărul” din acea perioadă. După cununia de la catedrala ortodoxă, banchetul regal de la palat a durat mai mult de 16 ore, având aproape 500 de invitaţi. Marele absent de la ceremonie a fost Prinţul Nicolae, reţinut la studii în Anglia.

Alteţa Sa Regală Principesa Mărioara A ROMÂNIEI
 alături de soţul său, M.S. Regele Alexandru I al Iugoslaviei 9 iunie 1922, BELGRAD - IUGOSLAVIA

ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MĂRIOARA A ROMÂNIEI
 ALĂTURI DE SOŢUL SĂU, M.S. REGELE ALEXANDRU I AL IUGOSLAVIEI 9 IUNIE 1922 ÎN BELGRAD - IUGOSLAVIA

ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MĂRIOARA A ROMÂNIEI
 ALĂTURI DE SOŢUL SĂU, M.S. REGELE ALEXANDRU I AL IUGOSLAVIEI 9 IUNIE 1922 ÎN CALEAȘCĂ - BELGRAD

ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MĂRIOARA A ROMÂNIEI
 ALĂTURI DE SOŢUL SĂU, M.S. REGELE ALEXANDRU I AL IUGOSLAVIEI 9 IUNIE 1922 

MAJESTATEA SA REGINA MARIA SAU MIGNON A IUGOSLAVIEI, PRINCIPESĂ A ROMÂNIEI, PRINCIPESĂ DE HOHENZOLERN

Pentru Mignon, fire sensibilă şi melancolică, începea o viaţă cu totul nouă, printre străini, chiar daca se afla atât de aproape de casă. Trebuia să învețe limba sârbă, să participe la ceremonii publice şi să-şi arate devotamentul faţă de noul ei popor. Se spune că sârbii, în general, dar belgradenii, în mod special, au iubit-o încă din prima zi, spre deosebire de augustul său soţ, care avea obiceiuri c-am dictatoriale. După 1929, când Serbia a anexat Croaţia şi alte provincii învecinate, Alexandru I şi soţia sa, Maria, au devenit regii Iugoslaviei. 

MM. LL. REGELE ALEXANDRU I ȘI REGINA MARIA SAU MIGNON A IUGOSLAVIEI

Cei doi monarhi au avut trei băieţi, primul Petru al II-lea, născut la 6 septembrie 1923 la Belgrad, a decedat la 3 noiembrie 1970, Denver, Colorado. Petru a domnit între 1934 şi 1945, sfârşindu-şi zilele în exil. Pe al doilea fiu, Tomislav, născut la 19 ianuarie 1928  și a decedat la 12 iulie 2000, şi al treilea, pe Prinţul Andrei, născut la 28 iunie 1929 la Belgrad și a murit la  7 mai 1990 în Irvine, California, Statele Unite ale Americii.

 (STG. LA DR.) M.S. REGELE ALEXANDRU I AL IUGOSLAVIEI,  A.S.R. PRINȚUL TOMISLAV (ÎN BRAȚELE M.S. ALEXANDRU), A.S.R. PRINȚUL MOȘTENITOR PETRU, A.S.R. PRINȚUL ANDREI ÎN BRAȚELE MAMEI SALE, M.S. REGINA MARIA MIGNON

(STG. LA DR.)   A.S.R. PRINȚUL MOȘTENITOR PETRU, A.S.R. PRINȚUL ANDREI ÎN BRAȚELE MAMEI SALE, M.S. REGINA MARIA MIGNON ȘI A.S.R. PRINȚUL TOMISLAV.

(Stg la Dr.) Principesa Ileana, Regina Maria, Principele Nicolae, Regele Carol al II-lea al României, Regele Alexandru al Iugoslaviei cu soţia sa Mărioara, Marele Voievod de Alba Iulia, Mihai, Principele ANTON DE HABSBURG ȘI M.S. REGINA Elisabeta A GRECIEI, 1933

Dar norii negri nu au întârziat să întunece orizontul destinului fragilei şi graţioasei Mignon. La 9 octombrie 1934, în timpul unei vizite oficiale în Franţa, Regele Alexandru I al Iugoslaviei a căzut victima unui asasinat la Marsilia, comis de un terorist croat, împreună cu ministrul Afacerilor Externe francez, Louis Barthou. Până la majoratul lui Petru al II-lea, în 1941, Iugoslavia a fost condusă de Regentul Paul Karagheorghevici, fratele mai mic al defunctului rege asasinat. 

Cadavrul Regelui Alexandru I al Iugoslaviei stând pe bancheta din spate a autovehiculuLUi la câteva minute după asasinarea sa de la 9 octombrie 1934 în Marsilia

Regina Maria, mama întristatei Regine Mărioara, şi Regina Elena, sotia Regelui Carol al II-lea al României şi mama viitorului Rege Mihai, se aflau la Paris chiar în zilele atentatului. Ele au vegheat la căpătăiul Regelui Alexandru până la urcarea sicriului în trenul spre Belgrad şi au însoţit sicriul până în capitala Iugoslaviei, unde au participat la ceremonia funebră. Era pentru ultima oară când mama şi fiica aveau să se mai întâlnească. În schimb, cu aceeaşi nefericită ocazie, Mignon şi Regina Elena, mama viitorului Rege Mihai I, au legat o afectuoasă prietenie, ce avea să dureze până în anii exilului. Începând din toamna anului fatidic 1934, când Mărioara îi adresa fratelui mai mic, A.S.R. Principele Nicolae al României, acea scrisoare plină de întristare şi melancolie, Mignon nu a mai râs niciodată şi a purtat ,,marele doliu regal” pentru tot restul zilelor, dovadă că şi-a iubit soţul. Ea s-a retras în castelul de la Bled până la plecarea în exilul forţat, fără a mai fi văzută vreodată în public. În corespondenţa pe care a întreţinut-o în toţi acei ani tulburi care au urmat cu Prinţul Nicolae şi Regina Mama Elena, Mărioara îşi mărturisea singurătatea, consolată palid cu lecturi din Baudelaire, Verlaine sau Ronsard.

CADAVRUL REGELUI ALEXANDRU I AL IUGOSLAVIEI - BELGRAD, OCTOMBRIE 1934

ÎNTRE GLORIE ŞI PRĂBUŞIRE

În 1941, Hitler i-a cerut regentului Paul Karagheorghevici să accepte tranzitarea prin Iugoslavia spre Grecia a unei mari cantităţi de armament, de trupe şi blindate. Consimţământul cumnatului ei a provocat neaşteptate proteste din partea ei, îndoliată Regina a Iugoslaviei făcându-şi publică poziţia, după câţiva ani de absenteism.

Atitudinea surprinzătoare pe care a avut-o Mignon a stârnit reacţia curentului antimonarhist din ţară, cunoscute fiind simpatiile germane pe care le aveau croaţii. După o serie de mari manifestaţii de stradă, Regentul este înlocuit la 27 martie 1941 cu Prinţul moştenitor Petru al II-lea, fiul cel mare al Mărioarei, care va urca pe tronul Iugoslaviei pentru numai trei săptămâni, chiar daca va rămâne rege, cu numele, până în 1945. Dar rocada era tardivă, căci furia lui Hitler se dezlănţuise deja. 

Petru al II-lea cunoscut și sub numele de Petru al II-lea Karadjordjevici. a fost ultimul rege al Iugoslaviei, părinții săi fiind Alexandru I și Prințesa Maria de România. Devine rege la vârsta de 11 ani, după asasinarea tatălui său la Marsilia pe 9 octombrie 1934

Peste o săptămâna, Germania nazistă începe să bombardeze Belgradul, ucigând peste 17.000 de civili. În câteva zile, ţara este ocupată, armata regală a Iugoslaviei capitulând la 17 aprilie. Familia regală şi guvernul reuşesc să fugă în străinătate, formând un nou guvern în exil. Pentru ca nu a avut înţelepciunea românească de a face o alianţă conjuncturală cu germanii, Iugoslavia era împărţită între cel de-al III-lea Reich, Italia lui Musollini şi Ungaria lui Horthy, dispărând pentru toata perioada războiului de pe harta Europei. Dar, mai mult decât atât, pentru ca o nenorocire nu vine niciodată singură, în Croaţia încep lupte fratricide între sângeroşii ostaşi ai lui Ante Pavelici, grupul comunist condus de Iosip Broz Tito, şi rezistenţa regalistă a generalului Mihailovici. Spre disperarea Reginei Mamă Mărioara, care asista neputincioasă din Elveţia alături de fiul ei cel mare, care era încă rege constituţional, la acest măcel, numărul victimelor apropiindu-se de incredibila cifră de un milion de morţi.

În cele din urmă, vicleanul Tito, făcând un joc politic dublu, prin care reuseşte să-i amăgească atât pe britanici, cât şi pe Stalin, pune mâna pe putere, imediat după încheierea războiului. El interzice revenirea familiei regale în ţară şi organizează un fals plebiscit, în urma căruia, la 29 noiembrie 1945, a fost proclamată Republica Populară Federativă Iugoslavia.

Într-o scrisoare disperată către Regina Mama Elena, al carei fiu, Mihai I, se mai afla încă pe tronul României, în primavara anului 1947 Mignon deplânge soarta foştilor săi supuşi şi se arăta resemnată în faţa istoriei. Cuvintele sale de regină fără coroană şi de mama a unui fiu lipsit de tron sună azi de-a dreptul profetic. ,,Am pierdut totul, definitiv! Am pierdut ţara părinţilor, ţara supuşilor, soţul, coroana, tronul fiului şi cea mai mare parte din averea moştenită. Nu-i mai am decât pe cei doi baieţi, multumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoşi, o libertate nefolositoare şi o vârstă prea tarzie pentru bucuriile vieţii. Aşa o să păţiţi şi voi, dacă nu vă grăbiţi să scăpaţi! Doamne, oare ce se va întampla cu această lume cotropită de Antihrist? Nu stiu dacă noi vom mai apuca să vedem Regatele noastre dezrobite vreodată”.

PRĂBUŞIREA

De la data acestei epistole răscolitoare, pentru Mignon au mai urmat încă 14 ani de exil, petrecuţi pe unde a apucat, în Italia, Germania, Elveţia, Spania, Anglia sau chiar Statele Unite ale Americii. Această pribegie umilitoare a obosit-o şi a îmbătrânit-o înainte de vreme. Nu a mai putut revedea nici Peleşul sau Cotroceniul, nici castelul de la Gotha, distrus de bombardamentele aliaţilor în timpul celui de-al Doilea Război. A locuit o vreme în Spania, împreună cu iubitul ei frate Prinţul Nicolae şi soţia acestuia, care plătiseră tribut greu pentru amorul lor şi căsătoria morganatică din România, căzând în dizgraţia Regelui Carol al II-lea al României, care îi alungase în surghiun cu mult înainte de abdicarea sa din 1940. A trecut chiar şi pe la Versoix, prin Elveţia, după mai mulţi ani de exil, prin casa nepotului ei, Mihai de Hohenzollern, ultimul monarh al României.

A stat un timp şi în Anglia, la reşedinţa unor verişoare din partea celebrei sale mame, frumoasa şi controversata Regina Maria. În Italia şi-a îngăduit să închirieze o modestă căsuţa de ţară, în provincia Toscana. Dar bijuteriile, scoase treptat la vânzare, au început să se împuţineze, iar contul bancar din Elveţia a rămas aproape gol. 

MAJESTATEA SA REGINA MARIA SAU MIGNON A IUGOSLAVIEI, PRINCIPESĂ A ROMÂNIEI, PRINCIPESĂ DE HOHENZOLLERN ÎN ANUL 1955

În ultimii ani de viaţă, Mignon putea fi întâlnită la câte o reuniune de familie, la care participau mai multe foste capete încoronate din Europa, îmbrăcată din ce în ce mai modest şi întotdeauna cu straie cernite, fiindcă păstra în continuare ,,marele doliu regal”. Aceasta situaţie precară a hotărât-o pe sora sa mai mică, Principesa Ileana, care se călugărise în America şi devenise Maica Alexandra, fondând chiar o mănăstire, să o cheme pe Mignon peste Ocean. Tot acolo, la Denver, locuia de caţiva ani şi fiul ei cel mare, Petru al II-lea, ultimul Rege al Iugoslaviei. Mignon a vândut cele din urmă pietre preţioase din Diadema pe care o purtase în chip de mireasa regală la nunta ca-n basme ce avusese loc la Belgrad, pe vremea cand mai era tânără, frumoasa şi plină de speranţe. Cu o parte din banii obtinuţi şi-a plătit biletul de vapor la clasa a II-a pentru a-şi păstra o mică rezervă de ,,economii”.

Cea care fusese principesa şi regina, înrudită cu toate marile familii regale ale Europei, părăsea ,,Lumea Veche” şi se îmbarca pe un uriaş transoceanic, pornind, la sfârşitul vieţii, tocmai spre ,,Lumea Nouă”! Această călătorie, cea din urmă din existenţa sa, avea semnificaţia dureroasă şi simbolică a unei despărţiri definitive de trecut. În urma sa rămâneau oameni, locuri şi întâmplări, o întreagă viaţă pierdută pentru totdeauna. Înaintea sa nu se mai afla decât sfârşitul. La puţin timp după sosirea sa în America, Mignon, în vârstă de 61 de ani, îşi sfârşea zilele, în 1961, departe de lumea în care cunoscuse mărirea şi decăderea şi care pierise înaintea ei. 

Regina Maria, Mărioara sau Mignon Karadjordjevic a Iugoslaviei, a murit în sărăcie la 22 iunie 1961 în apartamentul ei din Londra. Ea a fost înmormântată în cimitirul familiei regale britanice Royal Burial Ground la Frogmore, Windsor, în apropierea mausoleului străbunicii sale, regina Victoria.

POST-MORTEM

Ca urmare a cerererii de reabilitare care a fost depusă în luna octombrie 2013 de descendenţii prinţilor Tomislav şi Andrei Karadjordjevic - principesele Lavinia şi Katherine şi prinţii Dimitri şi Michael în numele Reginei Maria Karadjordjevic a Iugoslaviei (Principesa a României, Principesa de Hohenzollern), aceasta a a fost reabilitată în luna aprilie a anului 2014 printr-o decizie a Înaltei Curţi din Belgrad, care a declarat de asemenea nul şi neavenit un decret din 1947 dat de regimul comunist ce a lăsat-o fără cetăţenie şi proprietate, În cursul unei audieri la Palatul de Justiţie din Belgrad, instanţa a decis că, printr-o decizie a Preşedinţiei Prezidiului Republicii Populare Federative Iugoslavia, regina Maria a fost privată de drepturile sale umane cum ar fi dreptul la vot, dreptul la proprietate şi dreptul la cetăţenie din motive politice şi ideologice. Decizia va permite moştenitorilor familiei regale să revendice proprietatea confiscată în conformitate cu legea privind restituirea.

Tot odată Rămăşiţele Reginei Maria a Iugoslaviei au fost repatriate fostei Iugoslavi, după ce trupul acesteia a fost exhumat din Cimitirul Regal din apropierea Palatului Windson din Marea Britanie. Pentru exhumarea trupului a fost nevoie de aprobarea Reginei Elisabeta  II-a a Marii Britanii.

Trupul Reginei Maria a Iugoslvaiei a fost dus mai întâi la o biserică ortodoxă sârbă din Londra. Acolo a avut loc o slujbă de comemorare, după care trupul a ajuns la Belgrad şi pe toată durata drumului a fost însoţit de nepotul său, Prinţul moştenitor Alexandru. Odată cu osemintele Reginei Maria au revenit pe meleagurile natale și osemintele fiului ei mai mare, Regele Petru al II-lea al Iugoslaviei și ale soției acestuia Regina Alexandra.

Rămăşiţele ei au fost şi înhumate pe 26 mai 2013. Funeraliile de Stat  au avut loc la Catedrala Sfântul Gheorghe din Oplenac, unde se află Necropola Regală a Serbiei. Regina Maria, născută Principesă a României (fiica Regelui Ferdinand și a Reginei Maria), se va odihni pe pământul țării de adopție pe care a slujit-o, alături de soțul ei, Regele Alexandru I al Iugoslaviei. Regele Petru al II-lea și Regina Alexandra, părinții actualului Șef al Familiei Regale a Serbiei, și-au găsit loc de veci în pământul țării lor, după o pribegie de mai multe decenii. Cu aceeași ocazie au fost repatriate și au fost îngropate în Cripta Regală osemintele fratelui Regelui Petru al II-lea, Principele Andrei al Iugoslaviei, fiul mai mic al Reginei Maria a Iugoslaviei.

IMAGINI DE LA FUNERALIILE DE STAT CARE AU AVUT LOC LA 26 MAI 2013, CU OCAZIA REÎNHUMĂRII REGINEI MARIA A IUGOSLAVIEI, A FIULUI EI, REGELE PETRU AL II-LEA AL IUGOSLAVIEI, A SOȚIEI ACESTUIA REGINA ALEXANDRA (MAMA ACTUALULUI ȘEF AL CASEI REGALE A IUGOSLAVIEI) ȘI A FIULUI MAI MIC AL REGINEI MARIA, PRINCIPELE ANDREI AL IUGOSLAVIEI.

IMAGINI DE LA FUNERALIILE DE STAT CARE AU AVUT LOC LA 26 MAI 2013, CU OCAZIA REÎNHUMĂRII REGINEI MARIA A IUGOSLAVIEI, A FIULUI EI, REGELE PETRU AL II-LEA AL IUGOSLAVIEI, A SOȚIEI ACESTUIA REGINA ALEXANDRA (MAMA ACTUALULUI ȘEF AL CASEI REGALE A IUGOSLAVIEI) ȘI A FIULUI MAI MIC AL REGINEI MARIA, PRINCIPELE ANDREI AL IUGOSLAVIEI. ÎN IMAGINEA SE POATE VEDEA COROANA CASEI REGALE A IUGOSLAVIEI CU BLAZONUL CASEI REGALE  Karadjordjevic

IMAGINI DE LA FUNERALIILE DE STAT CARE AU AVUT LOC LA 26 MAI 2013. ÎN IMAGINEA SE POT VEDEA CELE PATRU SICRIE CU RĂMĂȘIȚELE OMENEȘTI ALE  REGINEI MARIA A IUGOSLAVIEI, A FIULUI EI, REGELE PETRU AL II-LEA AL IUGOSLAVIEI, A SOȚIEI ACESTUIA REGINA ALEXANDRA (MAMA ACTUALULUI ȘEF AL CASEI REGALE A IUGOSLAVIEI) ȘI A FIULUI MAI MIC AL REGINEI MARIA, PRINCIPELE ANDREI AL IUGOSLAVIEI. TOTODATĂ SE VĂD ALAIUL DE INALȚI MONAHI  AI BISERICII ORTODOXE SÂRBE.

IMAGINI DE LA FUNERALIILE DE STAT CARE AU AVUT LOC LA 26 MAI 2013, CU OCAZIA REÎNHUMĂRII REGINEI MARIA A IUGOSLAVIEI, A FIULUI EI, REGELE PETRU AL II-LEA AL IUGOSLAVIEI, A SOȚIEI ACESTUIA REGINA ALEXANDRA (MAMA ACTUALULUI ȘEF AL CASEI REGALE A IUGOSLAVIEI) ȘI A FIULUI MAI MIC AL REGINEI MARIA, PRINCIPELE ANDREI AL IUGOSLAVIEI. ÎN IMAGINE SE POT OBSERVA MEMBRII AI FAMILIEI REGALE SÂRBE, AI DIFERITELOR FAMILI REGALE DIN EUROPA DAR ȘI ÎNALȚI DEMNITARI AI STATULUI SÂRB


.IMAGINI DE LA FUNERALIILE DE STAT CARE AU AVUT LOC LA 26 MAI 2013, CU OCAZIA REÎNHUMĂRII REGINEI MARIA A IUGOSLAVIEI, A FIULUI EI, REGELE PETRU AL II-LEA AL IUGOSLAVIEI, A SOȚIEI ACESTUIA REGINA ALEXANDRA (MAMA ACTUALULUI ȘEF AL CASEI REGALE A IUGOSLAVIEI) ȘI A FIULUI MAI MIC AL REGINEI MARIA, PRINCIPELE ANDREI AL IUGOSLAVIEI. ÎN IMAGINE SE POT OBSERVA MEMBRII AI FAMILIEI REGALE SÂRBE, AI DIFERITELOR FAMILII REGALE DIN EUROPA DAR ȘI ÎNALȚI DEMNITARI AI STATULUI SÂRB

SURSE:

http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/cenaclul-de-la-paltinis-80701.html

http://www.formula-as.ro/

https://romaniainourhearts.wordpress.com/?attachment_id=1491

http://www.alternativaonline.ca/SC1401.html

http://jurnalul.ro/

http://www.pouke.org/

Recenzie realizată de prof. ist./jurn. Ovidiu CZINKA, January 06, 2016

ALTEŢA SA IMPERIALĂ ŞI REGALĂ ILEANA A ROMÂNIEI

ALTEŢA SA IMPERIALĂ ŞI REGALĂ ILEANA ,ARHIDUCESĂ A AUSTRIEI, PRINCIPESĂ DE HABSBURG –TOSCANA, PRINCIPESĂ A ROMÂNIEI, PRINCIPESĂ DE HOHENZOLLERN

                                                                           Biografie

5 ianuarie 1909: se naște la București.
1931: se mărita cu arhiducele Anton de Austria cu care are șase copii.
1954: divorțează de Anton de Austria și se mărita cu Ștefan Issărescu.
1965: divorțează și de al doilea soț și se călugărește, sub numele de Maica Alexandra.
21 ianuarie 1991: moare la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown, Ohio.
2005: apar în românește Memoriile sale sub numele ,, Trăiesc din nou’’.

Marile conflagrații ale secolului XX, schimbările bruște ale regimurilor politice și harta lumii după aceste două războaie mondiale, au făcut din multe Case Regale din Europa și din lumea întreagă să ajungă din Vițe Regale oameni cu o mai puțină importanță politică în cel mai bun caz, sau să ajungă în ierarhia oamenilor simpli. Dincolo de nenorocire, există însă o demnitate morală pe care unele vlăstare cu sânge albastru nu și-au pierdut-o niciodată. Unul dintre ele este Prințesa Ileana de România, o brunetă cu privire pătrunzătoare și frunte înaltă, care, după ce s-a scăldat în bogăție, a fost obligată să se reinventeze pe pământ străin,să învețe să lucreze pentru a se întreține, să învețe să spele,să facă cumpărături din piață,practic să învețe să trăiască cum trăiește un om dintr-o categorie socială cu resurse limitate.

Cert e că, din toată această stufoasă coroană genealogică, a ieşit o femeie de isprava, aşa cum s-a și numit vaporul care a dus-o în America. Ileana este o femeie ale cărei valori au rămas mereu credința creștină ortodoxă – pe care o și argumentează într-o carte, ,,Spiritul ortodoxiei’’, iubirea față de semeni, pe care și-a manifestat-o lucrând pentru Crucea Roșie în cel de-al Doilea Război Mondial, și un simț al familiei care a făcut-o să se adapteze repede în Lumea Nouă. A studiat în Anglia, a învățat să picteze și să sculpteze.

Există la familiile regale din trecutul recent un amestec de noblețe care nu poate fi considerat nici absolut înălțător și nici depășit. În secolul trecut, Principesa Ileana de Hohenzollern și Habsburg-Toscana, născută în urmă cu 107 de ani la București, ilustrează această rară combinație. În primul rând, o genealogie vastă, în care îi regăsim pe regina Victoria a Angliei și pe împăratul Nicolae I al Rusiei (ambii – pe linie maternă, mama ei fiind Maria de Edinburgh).

Pe linie paternă, descinde din familia de Saxa-Coburg și Gotha, bine reprezentată la conducerea Portugaliei în secolul al XIX-lea. Tatăl ei oficial este Ferdinand I, dar se spune că ar fi, de fapt, vorba despre prințul Barbu Știrbey (zvon care circulă prin cercurile apropiate Casei Regale,lucru care nu a fost dovedit niciodată).

Principesa Ileana s-a născut în 1909 la București (România) și a fost fiica cea mai tânără (după moartea prematură a Alteței Sale Regale Principele Mircea, care moare de febră tifoidă în anul 1916), a regelui Ferdinand și a reginei Maria. Ea a fost mătușa regelui Mihai de România, iar prin mama sa, regina Maria, se înrudea cu familiile regale din Marea Britanie și Rusia.

A.S.R.PRINCIPESA MARIA CU A.S.R PRINȚESA ILEANA

,,ALTEȚELE LOR REGALE PRINȚESA ILEANA ȘI PRINȚUL MIRCEA (1915)”

,,MAJESTATEA SA REGINA MARIA CU PRINȚESA ILEANA”

Până la vârsta de 7 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieţi la palat. Declanşarea Primului Război mondial, a obligat familia regală, împreună cu guvernul şi Parlamentul, să se refugieze din calea trupelor austro-germane la Iaşi. Educaţia a primit-o cu precădere în familie, de la pregătitori, de la părinţi şi de la personalul curţii. De la mama s-a a învăţat limbile engleză şi franceză, iar de la tată - germană. A fost crescută cu dragostea faţă de România, poporul, tradiţiile şi limba română. A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. A studiat sculptura cu Ion Jalea , iar pictura cu Jean Al. Steriadi.

,,A.S.R PRINȚESA ILEANA FOTOGRAFIE REALIZATĂ PROBABIL ÎN ANUL 1914”

Prințesei îi plăceau mult sporturile, iubea marea și avea propriul yacht. În 1926 a călătorit împreună cu mama Sa regina Maria și cu fratele său, Nicolae, în America (țara ei de adopție mai târziu), iar mai apoi în Spania. Domniţa Ileana - cum o numeau apropiaţii - a fost fondatoarea sau preşedintele a unor organizaţii de cercetaşi că Asociaţia Creştină a femeilor române, Asociaţia Ghidelor şi Ghizilor din România etc. Principesa Ileana fiind pasionată de yachting, obţine brevetul de căpitan de cursă lungă, navigând mai mulţi ani cu yachtul „Isprava”, fiind singura femeie din România cu această calificare. Participă la diverse expediţii în Munţii Carpaţi.

,,M.S. REGINA MARIA CU A.S.R. PRINȚESA ILEANA ÎN COSTUME NAȚIONALE”

,,M.S. REGINA MARIA CU A.S.R. PRINȚESA ILEANA ÎN COSTUME NAȚIONALE”

,,MAJESTATEA SA REGINA MARIA ȘI PRINȚESA ILEANA  ÎN COSTUME DE ZBOR 1929”

În vara anului 1930, însoţind-o pe mama Sa, Regina Maria într-o vizită în Spania, Principesa îl întâlneşte la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins “.

În timpul „Restaurației“, Ileana se afla într-un voiaj în Egipt. Ea a salutat gestul politic al fratelui său, însă, la scurt timp, noul Rege, Carol al II-lea, a hotărât să-i restrângă aparițiile publice, deranjat de popularitatea Domniței de strânsa legătură a acesteia cu Regina Maria. La sfârșitul anului 1930, Ileana îi scria Regelui Carol al II-lea: „Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci știi cât de mult țin la tine și cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulțumesc, dar sunt tânără și greșesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc fiindcă îmi ești Rege și apoi ești fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”. Dar Regele, hotărât să nu împartă cu nici un alt membru al familiei regale puterea politică și popularitatea de care se bucura familia regală, a găsit o soluție simplă de „a scăpa” de sora sa: Ileana trebuia să se mărite cu un prinț străin și să plece din țară.

,,A.S.R PRINȚESA ILEANA PROBABIL LA VÂRSTA DE 18 ANI - 1927”

În martie 1931, Ileana şi Regina Maria, întorcându-se dintr-o vizită la Paris, răspund unei invitaţii primite din Umrich, de la reşedinţa verilor Hohenzollern. Aici, Ileana îl reîntâlneşte pe Arhiducele Anton. Se pare că reîntâlnirea nu era întâmplătoare, Arhiducele fiind chemat la dorinţa expresă a Regelui Carol al II-lea al României. Iniţiativa s-a dovedit inspirată. 
Pe 20 aprilie 1931, Ileana îi cere fratelui său binecuvântarea şi consimţământul ca şef al Casei Regale. La întoarcerea în ţară, Ileana a anunţat oficial că intenţionează să se căsătorească cu arhiducele austriac. Şeful Casei Regale Române, Regele Carol al II-lea, îşi dă acordul.

Anton era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana şi al Arhiducesei Blanka de Bourbon a Spaniei, născut la 20 martie 1901, în Viena imperială. Numele complet al Arhiducelui era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, un nume demn de un arhiduce de Austria, primit în amintirea naşilor de botez. După proclamarea Republicii Austria, Anton şi familia să se retrag în Spania. Arhiducele, absolvent al şcolii Superioare de Inginerie din Madrid, s-a angajat la uzinele Ford din Londra, după care s-a stabilit la Barcelona, unde a deschis, împreună cu fratele său Franz-Josef, un service automobilistic şi de aviaţie. Împătimit aviator, era câştigătorul a numeroase concursuri aviatice internaţionale. Astfel, pe cei doi logodnici îi apropia şi pasiunea pentru sport, fiind cunoscute preocupările Ilenei pentru călărie, automobilism şi yachting.

CEREMONIA RELIGIOASĂ A PRINCIPESEI ILEANA ȘI ANTON (ÎN IMAGINE MIHAI MARE VOIEVOD DE ALBA IULIA, REGELE CAROL AL  II-LEA, ȘI ALȚI MEMBRI AI ÎNALTEI SOCIETĂȚI DIN ANI ”30)

          A.S.I.R. PRINCIPESA ILEANA ȘI SOȚUL SĂU ARHIDUCELE ANTON DE HABSBURG 1931.

Căsătoria Ilenei a fost rodul unei iubiri împărtăşite de ambii soţi şi o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară când un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianţă matrimonială. A fost ultima căsătorie oficială încheiată în ţară pentru un membru al familiei Regale Române.

Ceremonia căsătoriei are loc la Castelul Pelişor, pe dată de 26-27 iulie 1931, la vârsta de 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea.

IMAGINI CU AA.LL. RR. PRINCIPESA ILEANA ȘI ARHIDUCELE ANTON 26 IULIE 1931 LA SINAIA ÎN CALEAȘCA REGALĂ

Conjucturile politice ale timpurilor, revoluţia din Spania şi decizia lui Carol al II-lea ca descendenţii din familia Habsburg să nu fie născuţi pe pământ românesc i-a pus pe tinerii căsătoriţi în mare dificultate. 

Ei sunt nevoiţi să plece în Austria în 1931. S-au stabilit la Castelul de la Sonnberg, în apropierea Vienei. Aici se nasc cei şase copii, Ștefan, Arhiduce de Austria (1932-1998), Maria Ileana, Arhiducesă de Austria (1933-1959), Alexandra, Arhiducesă de Austria (n. 1935),Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937), Maria Magdalena, Arhiducesă de Austria (n. 1939), Elisabeta, Arhiducesă de Austria (n. 1942).

ALTEȚA SA IMPERIALĂ ȘI REGALĂ PRINCIPESA ILEANA ALĂTURI DE SOȚUL SĂU ARHIDUCELE ANTON ȘI CEI ȘASE COPII

În timpul celui de Al-Doilea Război Mondial, Principesa Ileana a stabilit un spital pentru soldații români la castelul ei de la Sonneburg, care era situat în apropierea Vienei, Austria.

În martie 1944, ca să scape de persecuțiile naziștilor, s-a mutat de la Viena cu întreaga familie, iar mai apoi s-a înapoiat în România și a locuit la Castelul Bran, primit drept cadou din partea mamei sale. Principesa Ileana a urmat cursuri de infirmerie. Mai târziu, s-a dedicat cauzei Crucii Roşii, ajutând şi îngrijind soldaţii români. Pe 23 august 1944, Principesa Ileana, Arhiducele de Austria, Anton de Habsburg şi cei şase copii pe care i-au avut împreună se aflau la Bran. În plin dezastru, într-un moment de criză ce se anunţa devastatoare, în dorinţa de a-şi ajuta compatrioţii în suferinţă, prinţesa a donat în scop caritabil o bucată de pământ din apropierea castelului. Acolo, pe malul râului Turcu, într-un ritm record, militarii români au construit spitalul care s-a numit, „Spitalul Inima Reginei”, în amintirea mamei sale, regina Maria. Alături de o echipă de doctori şi surori medicale, prinţesa a îngrijit soldaţii răniţi, a dotat spitalul cu echipamentele necesare, a dat ajutor şi în sala de operaţie, a trăit momente de groază, după cum povesteşte: ,,Când m-am aplecat, un jet de sânge a ţâşnit deodată dintr-o rană mică din pieptul rănitului iar şuvoiul cald şi lipicios mi-a sărit pe gât. Am pus repede podul palmei peste rană şi am apăsat tare, dar una din arterele principale era perforată şi eforturile mele erau în van. Curând, pânsetul unui copil care se afla lângă mine m-a obligat să uit de groaza provocată de sânge şi să am grijă de el. Bietul micuţ, stătea întins, fără să fie rănit, pe o targă lângă mama lui, moartă, desfigurată.”

A.S.I.R. PRINCIPESA ILEANA ȘI FRONTISPICIUL SPITALULUI ”INIMA REGINEI” DIN BRAN - ROMÂNIA 1946

Sufletul său de prinţesă a fost chinuit şi devastat de foarte multe. Nu a cedat pentru că avea şi o forţă demnă de rangul său, a îndurat umilinţe şi coborâri în abisul groazei, greu de imaginat. A scris, deşi nu a vrut să fie scriitoare, ci infirmieră. Cu disperare a întemeiat dispensare, cu farmecul său distins, a convins prieteni binevoitori ca generalul Nicolae Tătăranu şi inginerul Malaxa să îi acorde sprijinul pentru a dota spitale şi a-i sprijini pe cei în suferinţă. 

Din nefericire, la scurt timp, țara a fost invadată de armata roșie, iar Majestatea Sa, regele Mihai I a fost forțat să abdice la 30 decembrie 1947.

Crăciunul anului 1947 a fost ultimul cu adevărat fericit în familia principesei Ileana – și ultimul petrecut în România. Soțul ei, Anton, a revenit acasă după o absență de aproape un an de zile (reușise să plece în Austria, să vadă ce s-a întâmplat cu casa lor de la Sonnberg), așa că familia a petrecut împreună sărbătorile la reședința lor de la castelul Bran.

Seara de 30 decembrie 1947. Principesa Ileana a petrecut câteva ore în vizită la o prietenă, la un ceai. La întoarcerea la Bran, îngrijitorul a întâmpinat-o la poartă și, alb la față și îngrozit, i-a spus: „Domniță! Domniță! Nu mai avem rege! Suntem pierduți!”. La radio tocmai se difuza mesajul de abdicare al Regelui Mihai. 

În dimineața următoare, Ileana a plecat imediat spre București pentru a încerca să-l vadă pe Rege. S-a oprit la Sinaia, unde ofițerii de gardă i-au povestit: „Ne-au dezarmat cu forța azi-noapte. Cei din divizia Tudor Vladimirescu au preluat comanda. Am obținut permisiunea să facem această ultimă gardă, ca să întâmpinăm pe Majestatea sa pentru ultima dată. El încă se mai află în capitală. Să dea Domnul să nu i se întâmple nimic. De data asta vrem să îl salutăm cu cuvintele: «Să ne reveniți, Maiestate!» și apoi ne pot împușca!”.

Ileana s-a întâlnit cu Mihai la jumătatea drumului dinspre Bran spre București, la Câmpina. Regele i-a spus mătușei sale că i s-a zis că ea și sora ei, principesa Elisabeta, pot rămâne în țară dacă doresc, ca simple cetățene: „Mi-a spus că după părerea lui ar trebui să încerc să rămân, dar că nu putea să mi-o ceară în mod direct pentru că nu voia să risc în continuare viața mea și a copiilor mei. Trebuia să cântăresc lucrurile și să hotărăsc eu singură.”

Oricât de mult și-ar fi dorit să rămână în România, odată ajunsă în București, principesa Ileana și-a dat seama că îi va fi imposibil să trăiască sub noul regim republican. Comuniștii au început imediat denigrarea monarhiei și a familiei regale, organizau manifestații populare de sărbătorire a proclamării republicii și, în plus, guvernul a decis imediat ca toate proprietățile principesei să fie confiscate. 

Domniței i s-a dat voie să ia cu ea numai lucrurile personale ale familiei: haine, lenjerie de pat, tacâmuri de argint pentru opt persoane, dar nu și opere de artă, covoare sau bijuterii (cu excepția celor ce puteau fi dovedite ca fiind bijuterii de familie). Strângerea bagajelor s-a făcut sub controlul atent al partidului, care dorea să se asigure că familia regală nu părăsea țara cu niciun lucru de valoare. 

La Bran, după ce și-au strâns lucrurile, Ileana, Anton și copiii lor au vizitat pentru ultima oară capela în care se aflau rămășițele principelui Mircea și inima Reginei Maria: „Am îngenuncheat cu Anton și copiii pentru ultima dată la altarul unde era inima și ne-am rugat adânc, în tăcere. Atunci mi-am promis solemn că oriunde aș merge voi încerca să îmi continui munca; mi-am promis că, deoarece în inima mea era încrustată imaginea României, viața mea va rămâne în continuare dedicată ei. Luasem o cutiuță veche și frumoasă de metal de pe una din mesele din castel și, dând la o parte zăpada cu mâinile, am umplut-o cu pământ românesc. Din câte am adus cu mine, acesta este lucrul cel mai prețios pe care îl am în casa din Noua Anglie.” 

Despărțirea a fost grea. Foarte mulți oameni au venit să-și ia adio de la principesă. Nu a lipsit nici cârciumarul, despre care Ileana spune că fusese avertizată că era comunist. Bărbatul a venit la ea să o sărute și i-a spus plângând: „Să-ți amintești că tu ești Ilenuța noastră dragă: nimic nu o să poată schimba asta: copilul nostru drag!”

S-au adunat în ziua plecării sale și o mulțime de țărani din sat, dar și din sate mai îndepărtate. Principesei i s-au oferit, ca ultim dar, ramuri de brad, simbol al eternității dragostei, al vieții și al credinței.

După plecarea din Bran, din cauza troienelor, grupul a făcut un ocol cu mașinile pe la Tohan, sat considerat „roșu”. Mașinile au rămas înzăpeziți, așa că Ileana s-a dus să ceară ajutor de la muncitorii care tocmai plecau de la fabrică, deși gărzile comuniste i-au spus că este imprudent. Oamenii au ajutat-o, iar la final, când s-a dus să le mulțumească – din nou, în pofida avertismentelor gărzilor – a vrut să le ofere un ultim dar. Redăm pasajul în care Ileana descrie ce s-a întâmplat atunci:

„Vă rog luați banii aceștia și împărțiți-i între voi. Știu că este puțin, dar asta este tot ce am. – Și le-am întins toți banii care îmi fuseseră lăsați. 

Oamenii s-au uitat unii la alții și apoi unul a pășit în fața mulțimii. – Nu, domniță, mi-a spus el trist. Nu luăm noi astăzi bani de la dumneavoastră. Oare nu ați răspuns chemărilor noastre zi și noapte? Nimeni nu a bătut la ușa dumneavoastră fără să fie primit. V-am făcut un bine mic, dar atât de trist – vedeți, nici pământul nu vă lasă să plecați. Mai avem însă o rugăminte la dumneavoastră. Vreți să îngenuncheați cu noi ca să spunem o rugăciune pentru rege și țară și pentru ca să vă reîntoarceți.

Conform propriilor ei memorii, Ileana s-a întâlnit cu regele Mihai și regina mamă Elena pe drumul dintre București și Sinaia, aceștia povestindu-i ce se întâmplase pe 30 decembrie. Regele a părăsit țara pe 4 ianuarie 1948, fiind urmat la câteva zile de mătușile sale, Ileana și Elisabeta.

Prin Decretul nr. 38 din 1948 se treceau în proprietatea statului toate bunurile deținute de regele Mihai și ceilalți membri ai familiei regale la data de 6 martie 1945 și toate bunurile dubândite după această dată.

Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întâi în Elveția apoi în Argentina. La Buenos Aires a înființat un cămin destinat refugiaților politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950 Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston, Statele Unite pentru a-și putea plăti datoriile. Aici, începe o viață austeră, burgheză, în sensul restrictiv al cuvântului, despre care relatează vibrant în jurnalul ei, ,,Trăiesc din nou’’ .

În primii ani petrecuți în America își întreține familia din conferințele despre pace și despre România, pe care le susține în diverse locuri. Își vinde celebra Diademă cu Safire, Tiara pe care o purtase mama ei, regina Maria. Știe că numele de Habsburg nu mai înseamnă nimic și povestește cât de ciudat i se pare apelul poștașului: „Habsburg here?“.Viața ei americană este, într-adevăr, un sacerdoțiu și doar urmărind destinul nemilos al unor astfel de femei cu sânge albastru putem afla ce înseamnă de fapt un caracter puternic și înțelepciunea de a trăi frumos indiferent de statutul social.

A.S.I.R. PRINCIPESA ILEANA LA UN TRIBUNAL DIN SUA

A.S.I.R.PRINCIPESA ILEANA – 1950 ȚINÂND ÎN MÂNĂ CARTEA CARE ÎI POARTĂ NUMELE

În 1954 mariajul ei cu Arhiducele Anton s-a terminat prin divorț, iar Principesa s-a recăsătorit, de acestă dată cu dr.Ștefan Isărescu în orașul Newton, Massachusetts, dar și acest mariaj s-a terminat 12 ani mai târziu, în anul 1965, cu un divorț.

A.S.I.R.PRINCIPESA ILEANA ȘI SOTUL EI DR.ȘTEFAN ISÂRESCU (WASHINGTON 16 MAI 1956)

În 1959, principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) și a soțului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink – ambii s-au stins într-un accident aviatic în Brazilia, dar și în timpul bolii lui Ștefan, fiul cel mare, în 1961.

Descendenta regală a slujit oamenilor şi s-a supus lui Dumnezeu. A îngenuncheat doar pentru a se ruga: ,,Facă-se voia Ta, Doamne, iar nu a mea!” La 52 de ani, a devenit novice la Mânăstirea ortodoxă ,,Acoperământul Maicii Domnului”, din Bussy en Othe, Franţa.

În 1967 Principesa s-a alăturat Bisericii Ortodoxe Române din America, sub numele de Maica Alexandra și a devenit stareța mănăstirii cu hramul “Schimbarea la față” din Ellwood City, Pennsylvania, pe care o înființează cu ajutorul Episcopului Valerian.

Ultimii ei douăzeci de ani de viață, puși în slujba binelui sfânt, pot fi considerați încoronarea unui destin excepțional, în care, înainte de a abandona lumea, Principesa Ileana a fost, ea însăţi, în mai multe rânduri, dezmoștenită de istorie.

Spre deosebire de frații ei – principesa Elisabeta, principele Nicolae și principesa Mărioara (devenită regină a Iugoslaviei, la rândul ei alungată de comuniști) –, Ileana a apucat să vadă căderea regimului comunist din România. Maica Alexandra a vizitat România (în septembrie 1990) la vârsta de 81 de ani. Suferindă, câteva luni mai târziu, la 21 ianuarie 1991, a murit la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown, Ohio, ca urmare a unor complicații survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia Mânăstirii unde a locuit de la început. Şi-a dorit o cruce simplă, de lemn, românească. În testament a cerut să îi fie îngropată alături, caseta cu ţărână românească. Şi să o ierte cei cărora poate le-a greşit, pentru că nu a vrut să le greşească. Pentru comunitatea românilor din Pennsylvania ea rămâne o sfântă. „Comoara” purta­tă de Ileana în pribegie, respectiv caseta cu pământ românesc luat de la Bran chiar de ea, se află astăzi în Catedrala Bisericii Episcopale din New York, în Capela dedicată cultului ortodox.

Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951, iar în România în 2005 sub titlul ”Trăiesc din nou”.

ABREVIERI:A.S.I.R. - ALTEŢA SA IMPERIALĂ ŞI REGALĂ

SURSE:

1. http://www.psychologies.ro/
2. http://jurnalul.ro/
3. http://www.historia.ro/
4. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, Editura Cartex, Bucureşti 2008
5. Ileana, Princess of Romania ,,I Live Again’’ Rinehart & Company, New York, U.S.A., 1952

Recenzie realizată de prof. ist./jurn. Ovidiu CZINKA, january 4, 2016