duminică, 20 iulie 2014

CONSECINTELE DIKTATULUI DE LA VIENA. DRAMA EVREILOR DIN TRANSILVANIA IN 1944

CONSECINŢELE DIKTATULUI DE LA VIENA PENTRU NORD- ESTUL TRANSILVANIEI ÎN PERIOADA 19 MARTIE-25 OCTOMBRIE 1944.

DRAMA EVREILOR ÎN APOCALIPTICUL                    AN, 1944


Diktatul de la Viena a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei.
FIGURA 1. Teritoriul anexat de Ungaria HORTYSTă conform cu hotărârea DIKtatului de la Viena (30 august 1940)


         În 1944 Armata Roșie ajunsese la frontiera Ungariei. Pentru a preveni o acțiune a lui Horthy în defavoarea lui, Hitler l-a chemat pe acesta pentru discuții în Austria, la castelul Kessheim, la marginea orașului Salzburg, foarte aproape de Berchtesgaden, reședința montană a lui Hitler. Însă, o dată ajuns acolo, Horthy a fost reținut cu forța vreme de 1-2 zile și ulterior practic deposedat de o mare parte din puteri. Germania era decisă să evite o ”a doua Italie”, ieșită din Axă în 1943, așa că a pregătit din septembrie 1943 Planul Margarethe, în virtutea căruia, la 19 martie 1944, opt divizii germane, venind din zonele Belgrad, Zagreb, Viena și Cracovia, au ocupat Ungaria. Sub presiunea Germaniei, Horthy a fost nevoit să procedeze la schimbare a guvernului. Un guvern-marionetă a fost instalat la putere, pe 23 martie 1944, condus de premierul Döme Sztójay. Horthy a rămas șef al statului.[1]

FIGURA 2. MIKLÓS HORTHY DE BAIA MARE, CAVALER DE SZEGED ȘI OTRANTO (ÎN MAGHIARĂ
VITÉZ NAGYBÁNYAI HORTHY MIKLÓS; NĂSCUT LA 18 IUNIE 1868, KENDERES - DECEDAT LA  9 FEBRUARIE 1957, ESTORIL) A FOST UN AMIRAL AUSTRO-UNGAR ȘI GUVERNATORUL UNGARIEI DE LA 1 MARTIE 1920 PÂNĂ LA 15 OCTOMBRIE 1944. DUPĂ CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, HORTHY A FOST ARESTAT DE ARMATA STATELOR UNITE ȘI ADUS CA MARTOR ÎN PROCESUL DE LA NÜRNBERG. CU TOATE CĂ TITO A CERUT CA HORTHY SĂ FIE JUDECAT DREPT CRIMINAL DE RĂZBOI, ALIAȚII AU REFUZAT, ACEASTA FIIND REZULTATUL INFLUENȚEI AMERICANE ȘI A ACCEPTĂRII TACITE A LUI STALIN. EL A FOST ELIBERAT ȘI, DUPĂ 4 ANI PETRECUȚI ÎN BAVARIA, S-A STABILIT ÎN ESTORIL, PORTUGALIA UNDE A MURIT ÎN ANUL 1957.



       După ocuparea Ungariei, la 19 martie 1944, de către armatele hitleriste, situatia din nord- vestul României devine mai încordată, teroarea mai grea: horthysmul, simtindu-se întărit, îşi intensifică şovinismul şi antisemitismul, amplifică violenţele, masacrele împotriva tuturor forţelor antihorthyste, antihitleriste, anti-războinice, români, evrei, slavi, maghiari etc.
Incepe o amplă campanie propagandistică, de o înverşunare fără precedent, menită să pregătească "psihologic" necesitatea înăspririi terorii, să pregătească opinia publică pentru ne îndurarea cu care se va acţiona împotriva tuturor celor ce se vor opune noilor şi radicalelor măsuri pe care le pregătea noul guvern ungar, prezidat de Sztojai Dome, pentru a ,,justifica" marile crime ce aveau sa fie săvarşite in scurtă vreme.


FIGURA 3. INTRATREA TRUPELOR HORTHYSTE CU TANCURI  ÎN TG. MUREŞ, 10 SEPTEMBRIE 1940 (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)



FIGURA 4. POPULAŢIA LOCALĂ DE ETNIE MAGHIARĂ ÎNTÂMPINA TRUPELE HORTHYSTE LA INTRAREA ÎN TG. MUREŞ, 10 SEPTEMBRIE 1940 (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)


FIGURA 5. TINERE DE ETNIE MAGHIARĂ ÎMBRĂCATE ÎN STRAIE POPULARE VIN ÎN ÎNTÂMPINAREA TRUPELOR MAGHIARE CU FLORI. LOCAŢIA ESTE ÎN FAŢA CLADIRI CERCULUI MILITAR. TG. MUREŞ, 10 SEPTEMBRIE 1940 (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)




FIGURA 6. DEFILARE CU TANCURI DE TRUPELE HORTHYSTE ÎN TG. MUREŞ, 10 SEPTEMBRIE 1940. LOCAŢIA FOTOGRAFIEI ESTE ÎN CENTRUL TG. MUREŞULUI ÎN IMAGINE SE POATE VEDEA ACTUALUL HOTEL CONCORDIA. (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)

FIGURA 7. DEFILAREA TRUPELOR HORTHYSTE TERESTRE ÎN TG. MUREŞ, 1941. CLADIREA DIN IMAGINE ESTE FAŢA CATEDRALEI MICI. (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)

FIGURA 8. DEFILAREA TRUPELOR HORTHYSTE LA INTRAREA ÎN TG. MUREŞ, 1941. LOCAŢIA ESTE ÎN SPATELE CATEDRALEI MARI. (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)


FIGURA 8. VENIREA UNEI DELEGAŢI DE ÎNALŢI DEMNITARI MAGHIARI ÎN TG. MUREŞ, 1941. LOCAŢIA ESTE ACTUALĂ GARA C.F.R. (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)

FIGURA 9. DISCURS AL UNUI DELEGAT MAGHIAR ÎN TG. MUREŞ ÎN 1941. LOCAŢIA ESTE BALCONUL CLĂDIRII ACTUALEI PREFECTURI A TG. MUREŞULUI. (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)

FIGURA 10. INTRAREA TRUPELOR HORTYSTE ÎN ORADEA, SEPTEMBRIE 1940

FIGURA 11. ZIARUL ,,ELLENZEK'', ORGANUL DE PRESĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE. ÎN INTRO-URILE  ŞI PE FRONTISPICIUL ACESTUI ZIAR AU APĂRUT ARTICOLE ANTISEMITE ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA EVREILOR.



FIGURA 12. DEPORTĂRILE ÎN RÂNDUL POPULAŢIEI DE ETNIE ROMÂNĂ ÎN PRIMELE ZILE DUPĂ DIKTATUL DE LA VIENA

FIGURA 13. CIVILI DE ETNIE ROMÂNĂ PĂRĂSESC TRANSILVANIA ÎN TRENURI CU VAGOANE PENTRU ANIMALE


FIGURA 14. RAMPA MORŢII. POPULAŢIA DE EVREI DIN TRANSILVANIA  ÎN AŞTEPTARE PENTRU ÎMBARCARE ÎN TRENURILE MORŢI CU DESTINAŢIA AUSCHWITZ


            După ocuparea Ungariei, la 19 martie 1944, de către armatele hitleriste, situatia din nord- vestul României devine mai încordată, teroarea mai grea: horthysmul, simtindu-se întărit, îşi intensifică şovinismul şi antisemitismul, amplifică violenţele, masacrele împotriva tuturor forţelor antihorthyste, antihitleriste, anti-războinice, români, evrei, slavi, maghiari etc.

Incepe o amplă campanie propagandistică, de o înverşunare fără precedent, menită să pregătească ,,psihologic" necesitatea înăspririi terorii, să pregătească opinia publică pentru ne îndurarea cu care se va acţiona împotriva tuturor celor ce se vor opune noilor şi radicalelor măsuri pe care le pregătea noul guvern ungar, prezidat de Sztojai Dome, pentru a ,,justifica" marile crime ce aveau sa fie săvarşite in scurtă vreme.

Adolf Eichmann, șeful secției din ministerul securității germane ce se ocupa cu deportarea evreilor, împreună cu comandanții unităților SS speciale Sondereinsatzkommando, Hermann A. Krumey și Dieter Wisliceny (acesta din urmă desemnat anterior pentru Grecia), au ajuns la Budapesta cu un grup de ofițeri SS. Eichmann a ordonat conducerii comunității evreiești să se prezinte la o conferință pentru a-i cere înființarea unui organism administrativ numit “Consiliul Evreiesc” (în germană “Judenrat”). Acesta urma să execute ordinele germane[1].
Este neîndoielnic că multe din acţiunile ce au urmat lui 19 martie 1944 au fost sugerate, cerute cu insistenţă de la Berlin, dar nu-i mai puţin adevărat că autorităţile horthyste, întreg aparatul de stat, începând cu guvernul şi terminând cu ultimul poliţist şi jandarm horthyst din cel mai îndepărtat sat ardelenesc cotropit s-au întrecut în zel şi slugărnicie pentru a satisface şi în multe privinţe, a depăşi pretenţiile naziştilor.

La 21 martie a luat ființă Consiliul Evreiesc, avându-i ca membri pe: Dr. Ernő Bóda, Dr. Ernő Pető, Dr. Károly Wilhelm, Dr. Samu Csobádi, Samu Kahan-Frankl, Fülöp Freudiger și Dr. Nison Kahan. Șeful consiliului era Samu Stern.[1]
La numai şase zile după intrarea trupelor de ocupaţie germane in Ungaria, prima grijă a autorităţilor horthyste, ajutate, se înţelege, şi de ,,hiaturile" organelor naziste, a fost ducerea în eroare a maselor muncitoare, frânarea spiritului lor de luptă, prevenirea unei opoziţii făţişe faţă de măsurile luate şi îndeosebi, fată de cele ce se preconizau.



FIGURA 15. GROAPA MORTII.  septembrie-1944. o Parte din cei 126 de Evrei din ORAȘUL SĂrmaŞu (FOSTUL JUDEȚ MUREȘ) ucisi de TRUPELE MAGHIARE ŞI NAZISTE


Într-o telegramă trimisă, la 25 martie 1944, din Budapesta la Berlin, de către şeful de secţie în ministerul de externe al Reichului informandu-şi ministerul de care aparţinea despre măsurile luate deja de autorităţile ungare, arată că s-a dispus ,,antrenarea imediată a Centrului Naţional al Muncii (la noi îi corespunde Deutsche Arbeitsfront) în activitatea de lămurire a maselor muncitoreşti în spiritul tezelor germane".
S-au intensificat măsurile de constringere şi intimidare a masei de români. Au fost înfiinţate 12 noi lagăre de internare. Zeci de mii de oameni au fost chemaţi în armată, în detaşamente de muncă şi pedeapsă. Numărul soldaţilor trimişi să moară pe frontul antisovietic a atins în luna iunie 1944 cele mai înalte cote de la începutul războiului.
Totodată, guvernul de la Budapesta a întreprins măsuri pe plan economic care au lovit deosebit de grav masele româneşti. Astfel, începând cu 14 aprilie 1944, pe întreg teritoriul Ardealului de nord s-a trecut la obligativitatea muncii în agricultură, chiar şi duminica, iar din 24 aprilie 1944, prin ordinul nr. 363 033/1944, XVIII al Ministerului de Interne s-a dispus mobilizarea obligatorie a femeilor între 18-30 ani la munci militare.
Se viza în fond, se înţelege, nu obligativitatea ţăranului român de a-şi lucra pămantul şi duminica, ci legiferarea practicii de a sili zecile de mii de români aflaţi în detaşamente şi tabere de muncă fortată sau rechiziţionaţi în acela şi scop să muncească zi şi noapte fără odihnă, inclusiv duminica, în timp ce conditiile de cazare, hrană şi îngrijire sanitară deveniseră cu totul inumane, de-a dreptul insuportabile.

Dezmăţului autorităţilor ungare, terorii, actelor de sămăvolnicie săvârşite de soldaţii, poliţiştii şi jandarmii horthyşti, după 19 martie 1944 li s-au adăugat fără de legile naziştilor. Autorităţilor statale li s-au inaintat mii de plangeri şi reclamaţii împotriva abuzurilor, jafurilor, violenţelor comise de trupele de ocupaţie hitleriste faţă de populaţia locală.



FIGURA 16. ZIARUL ,,ELLENZEK'', ORGANUL DE PRESĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE. ÎN ACEST ZIAR A ÎNCEPUT SĂ APARĂ ÎN INTRO-URILE ŞI PE FRONTISPICIUL SĂU ARTICOLE REFERITOARE LA EVREI.




Cu sălbăticie s-a deslănţuit teroarea si împotriva populaţiei evreieşti. Datorită ferocităţii şi zelului poliţiei şi jandarmeriei horthyste, evreii din nordul Ardealului cotropit [...] au fost nimiciţi cu o viteză fara precedent prin cea mai crancenă deportare şi cel mai nemilos program de masacrare întalnit în timpul războiului".
In şedinţa Consiliului de Miniştri din 29 martie 1944 se adoptă primele măsuri menite să ducă la aplicarea ,,solutiei finale".
Tot 29 martie a intrat în vigoare o nouă lege care înăsprea regimul de discriminare a evreilor din Ungaria, introducea obligativitatea stelei galbene cusută pe îmbrăcăminte, instituia înregistrarea proprietăților și concentrarea populației evreiești în anumite zone.[1]
Desigur măsuri anti-evreiesti s-au luat şi pana atunci. Evreii din nordul Ardealului au simţit apăsarea şi brutalizarea, discriminarea şi teroarea din primele zile ale pătrunderii trupelor de ocupaţie horthyste. Numerus clausus s-a introdus imediat, pentru ca in anul următor să sa hotărască numerous nullus. Multora li s-au retras autorizaţiile de a avea ateliere, li s-au închis prăvăliile, au fost îndepărtaţi din viata politică şi socială. Acum însă, prin masurile adoptate la 29 martie se declarase, aşa cum anunţa întreaga presă, ,,rezolvarea radicală şi definitivă a problemei evreieşti". In luna aprilie, aproape zilnic a apărut cate o ordonanţă guvernamentală împotriva evreilor. Prin puzderia de ordonanţe guvernamentale se urmărea să se dea un caracter ,,legal" deposedării evreilor de întregul lor avut, eliminării lor din toate ramurile de activitate şi izolării lor prin obligativitatea purtării stelei galbene şi ghetoizării. Iată cateva titluri, unele din ele apărute pe prima pagină, spicuite din ziarul ,,Ellenzek" : ,,Zilele acestea vor apare legi de importanţă hotăratoare în legătură cu problema evreiască"(27 martie 1944); ,,Au apărut primele legi antievreiesţi", ,,Evreii nu pot menţine angajaţi casnici creştini", ,,Evreii sunt excluşi din toate camerele şi instituţiile publice", ,,Evreii sunt obligaţi să poarte pe pieptul stang steaua galbenă a lui David"(31martie 1944); ,,Dispoziţii privind, limitarea călătoriilor evreilor"; ,,Pană la 1 octombrie, toţi angajaţii intelectuali evrei trebuie să fie concediaţi" (12 aprilie 1944); ,,Au apărut ordonanţe privind concedierea angajaţilor evrei şi încadrarea locurilor de muncă rămase vacante" (13 aprilie 1944); ,,Se sechestrează tot avutul şi obiectele de valoare ale evreilor" (17 aprilie 1944); ,,A apărut ordonanţa privind sechestrarea prăvăliilor evreieşti"; ,,Separarea clienţilor evrei de cei creştini în cafenele", ,,Se iau aparatele de radio de la evrei", ,,Curăţirea comerţului de evrei luptă pentru un viitor mai bun al patriei". ,,Mai multe sute de magazine evreieşti au fost închise in Cluj" (22 aprilie 1944).

Secretarul de stat al Ministerului de Internt, Endre Laszlo, a facut la 31 martie 1944 o declaraţie la postul de radio Budapesta reluată a doua zi de întreaga presă : ,,Aplicarea necondiţionata a tuturor legilor şi dispoziţiilor referitoare la problema evreiască intră în competenta mea. Deciziile guvernamentale de pană acum abia deschid şirul acelor dispoziţii care în scurtă vreme vor duce la rezolvarea definitivă a problemei evreieşti in Ungaria. Este hotărarea fermă a guvernului ca în locul exceptărilor, ingăduintelor şi pretextelor de pană acum să solutioneze, în sfârşit, definitiv această problemă. S-a terminat cu epoca experimentelor şi jumătăţilor de măsură ; în interesul naţional sunt necesare pe toate tăramurile măsuri urgente şi hotărate. Nu este adevărat că problema evreiască în Ungaria a apărut pe ordinea de zi ea urmare a situaţiei politice, mondiale. Unanimitatea societăţii maghiare, apărătoare a purităţii rasiale, urgentează de aproape 25 de ani rezolvarea problemei evreieşti. Anti-semitismul maghiar nu este o politică la modă, nu este copierea sau imitarea ideilor şi curentelor politice actuale. Ungurimea nu de un an, doi, ci de decenii am putea zice prima in Europa a constatat pe propria sa piele ce pericol fatal inseamnă pentru ea influenţa evreiasca care se amplifică în proporţii tot mai mari. De-a lungul unei lupte de decenii s- a cristalizat conştiinţa că numai o rezolvare radicală poate determina rezultatul final şi satisfăcător pentru ambele părţi.
Convingerea noastră nestrămutată o putem exprima astfel : pentru rasa maghiară, evreimea nu este un element dorit nici din punct de vedere moral, nici spiritual, şi nici din punct de vedere fizic. Conştienţi de această recunoaştere trebuie să căutăm acea soluţie care exclude şi elimină în totalitatea sa evreimea din viaţa maghiară. [...]”[1] Ibidem,

Eichmann a împărțit Ungaria în 10 districte jandarmerești și 6 zone operaționale antievreiești: zona I Carpați; II Transilvania; III Țara de Sus (Felvidék, adică Slovacia); IV Țara de Miazăzi (Délvidék, adică Voivodina); V Transdanubia (Dunán-túl, adică Pannonia la vest de Dunăre); VI Budapesta.[1]
Ordonanţele au continuat să apară si după ce în unele părţi ale ţarii începuseră deja internările în ghetou. Guvernul de la Budapesta a hotărat ca ghetoizarea evreilor să fie declanşată in zonele I şi a II- a, respectiv în Ucraina Subcarpatică şi Ardealul de nord. Zona a II- a militară cuprindea Districtul IX jandarmerie; Cluj şi Districtul X jandarmerie Tirgu Mureş. Maramureşul facea parte din zona I militară .
La 26 aprilie are loc la Satu Mare o conferinţă condusă de Endre Laslo cu scopul de a stabili, pană în cele mai mici amănunte, aplicarea ordinului Ministrului de Interne nr. 6163 din 7 aprilie 1944 privind trimiterea in ghetouri a tuturor evreilor din judeţele apartinand Districtului IX jandarmerie: Bihor, Satu Mare, Sălaj, Cluj, Solnoc- Dăbica si Bistriţa Nasaud. Au participat prefecţii sau subprefecţii, primarii oraselor şi principaliilor funcţionari, precum şi ofiterii - comandanţi ai unităţilor de jandarmerie şi politie. Peste două zile o conferinta similară a avut loc la Tirgu Mureş pentru judeţele din districtul X : Mureş-Turda, Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune. Cu conducerea directă a ghetoizării în nordul Ardealului a fost însărcinat colonelul de jandarmi Paksy- Kiss Tibor. [1] Ibidem,


FIGURA 17. DUPĂ FAIMOSUL ORDIN DIN Consiliul de Miniştri din 29 martie 1944, SE ÎNCEPE A SE APLICA ,,SOLUŢIA FINALA''. FAMILIILE ŞI POPULAŢIA DE EVREI AU MOBILIZAŢI ŞI ADUNAŢI (DIN ORAŞE ŞI SATE), ÎN GHETOURI SPECIAL AMENAJATE LA MARGINEA ORAŞELOR.

FIGURA 18. POPULAŢIA DE EVREI MOBILIZAŢI FORTAT DIN CASE ŞI ADUNAŢI ÎN GHETOURI SPECIAL AMENAJATE LA MARGINEA ORAŞELOR.

FIGURA 19. TRENURILE MORŢII. POPULAŢIA CIVILĂ DE EVREI  DIN TRANSILVANIA SE ÎMBARCA ÎN TRENURILE MORŢI CU DESTINAŢIA AUSCHWITZ. MAREA MAJORITATE DIN CEI CARE AJUNG ÎN LAGĂRELE DIN POLONIA NU SE MAI ÎNTORC.




Faimosul ordin nr. 6163/1944 al Ministerului de Interne, care începea cu nu mai puţin faimoasa precizare "guvemul legal maghiar, în scurt timp va curăţa ţara de evrei", sublinia fără echivoc : ..Strangerea evreilor va fi efectuată de organele politiei şi jandarmeriei regale maghiare competente teritorial". In consecinţă, s-au stabilit ghetouri la Baia Mare, Bistrita, Carei, Cluj, Dej, Oradea, Reghin, Satu Mare, Sfantu Gheorghe, Sighet, Şimleul Silvaniei, Tirgu Mureş. In unele oraşe, ghetourile au fost stabilite in cartierele sărace şi insalubre, în cele mai multe, însă la Cluj, Tirgu Mureş, Reghin, Bistriţa etc în incinta fabricilor de cărămizi, la Dej într -o pădure din apropierea oraşului, majoritatea oamenilor fiind ,,cazaţi" sub cerul liber. Internările în ghetou s-au desfăşurat cu deosebită brutalitate. ,,Oamenii erau înghesuiţi în camioanele sau căruţele aşteptau în stradă in fata caselor. Grăbiţi, înjuraţi, loviţi cu patul puştilor se căţărau cu greu. Cite o bătrina era pur şi simplu azvirlită peste bagaje, aşa cum se aruncă la gunoi un lucru uzat şi inutil. Bolnavii erau împinşi printre mormanul, de geamantane şi baloturi cu targa cu tot. Unii eran rasturnaţi peste bagaje şi targa aruncată pe trotuar să nu ocupe loc. Mulţi, după ce si-au urcat cu greu bagajele, au constatat că nu mai au loc, aşa că nu le-a rămas altceva de făcut decat să se tirască ori să alerge după vehicul in funcţie de bunul plac al comandantului patrulei. Iniţial, fiecare putea sa ia cu el un bagaj de 50 de kg. Ulterior, cantitatea a just mereu redusă : în mai multe cazuri celor arestaţi nu li s-a permis să i-a cu ei nici măcar o patura. La intrarea în fabrica de cărămizi [...] camioanele erau deschise cu brutalitate lăsand femeile, bătranii, copiii şi bolnavii să se rostogolească, împreună cu bagajele in noroiul de primăvară din incintă. Cu patul pustilor, cu lovituri zdravene nenorociţii erau fortaţi să se mişte mai repede”.

Comandanţii ghetourilor ofiţeri horthyşti — stabileau fiecare după bunul plac, Regulamentul de ordine.Deportarea și concentrarea populației evreiești a fost efectuată de trupele speciale de acțiune, SS, supranumite Sondereinsatzkommandos, aduse din localitatea austriacă Mauthausen, unde era în funcțiune unul din temutele lagăre de concentrare naziste.
Suveranitatea Ungariei exista din 19 martie 1944 numai pe hârtie. În calitate de martor citat Horthy declara la Nürnberg ,,germanii deveniseră șefi de facto ai statului ungar”.[1] Ibidem






FIGURA 20. CONSECINŢELE LUMII CONTEMPORANE. GRĂMADĂ DE CADAVRE ALE EVREILOR GAZAŢI ÎN LAGĂRUL DE CONCENTRARE DIN AUSCHWITZ, MARTIE 1945.


FIGURA 21. PREZENT. PLACA COMEMORATIVĂ APLICATĂ PE CLĂDIREA GĂRII DIN CLUJ NAPOCA ÎN AMINTIREA CELOR 16.140 DE EVREI PLECAŢI DE PE PERONUL GĂRII ÎN LUNILE MAI - IUNIE 1944 CU DESTINAŢIA AUSCHWITZ . (I. N. P. S..H.D.R. ,,ELIE WIESEL'')


FIGURA 21. PREZENT. PLACA COMEMORATIVĂ APLICATĂ PE CLĂDIREA GĂRII DIN BISTRIŢA  ÎN AMINTIREA CELOR 5.981 DE EVREI PLECAŢI DE PE PERONUL GĂRII ÎN LUNA IUNIE 1944 CU DESTINAŢIA AUSCHWITZ . (I. N. P. S. H.D.R. ,,ELIE WIESEL'')





Prezenta recenzie, a acelor evenimente triste din vara anului 1944 pentru ,,Transilvania hortystă'' sunt preluate din diverse lucrări şi este rezultatul colaborării dintre Arhivele Naţionale ale României, Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Institutul Naţional Pentru Studierea Holocaustului din România ,,Elie Wiesel’’, Serviciul Istoric al Armatei şi Arhiva Naţională de Filme. (Prof. istoric/jurnalist - Ovidiu Czinka)
________________________________________________________________________
[1,2,3,4,5,6,]Preluat de pe  http://horthymiklos.wordpress.com/horthy-1914-1944/  , accesat la 6 iulie 2014



sâmbătă, 12 iulie 2014

CONSECINŢELE ARBITRAJULUI DE LA VIENA DIN 30 AUGUST 1940



Teroarea Hortystă ASUPRA ROMÂNILOR TRANSILVĂNENI DUPĂ DIKTATUL DE LA VIENA.
 5 SEPTEMBRIE 1940 - 20 OCTOMBRIE 1944


...,,Fraților Români, suntem refujieți din com. Sălard, jud. Bihor. Fostam bătuți de jandarmi cu pene și de tătari unguri. Toate avuțiile noastre, bucate, fân, casă, masă și tot ce am avut a rămas la tătari de unguri, numai cu hainele iam rămas!"...

Diktatul de la Viena a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.


Principalul mijloc prin care regimul horthyst a încercat să extermine şi să elimine populaţia  românească din această parte a României, intrată sub ocupaţia Ungariei horthyste, l-a constituit efortul de a schimba artificial raportul demografic în favoarea populaţiei maghiare, de a justifica eventuala permanentizare a acestui regim.



FIGURA 1. CONSECINŢELE DICTATULUI DE LA VIENA. SEPTEMBRIE 1940, ROMÂNI DIN SĂLARD, JUD. BIHOR, EXPULZAȚI ÎN VAGOANE DE VITE, DUPĂ CE AU FOST MALTRATAȚI DE TRUPELOR HORTYSTE. INSCRIPȚIA DIN PARTEA STANGĂ A FUZELAJULUI DE LEMN A VAGONULUI.

,,FRAȚILOR ROMÂNI, SUNTEM REFUJIEȚI DIN COM. SĂLARD, JUD. BIHOR. FOSTAM BĂTUȚI DE JANDARMI CU PENE ȘI DE TĂTARI UNGURI. TOATE AVUȚIILE NOASTRE, BUCATE, FÂN, CASĂ, MASĂ ȘI TOT CE AM AVUT A RĂMAS LA TĂTARI DE UNGURI, NUMAI CU HAINELE IAM RĂMAS!’'


Strategia regimului de ocupaţie horthystă fata de populaţia românească din nord-estul Transilvaniei a fost sintetizată de baronul Aczel Ede, şeful Circumscripţiei regionale a X-a Cluj, a organizaţiei paramilitare horthyste a tiraliorilor, într-o cuvântare rostită la Şimleul Silvaniei, cu care prilej afirma: ,,Pe aceşti valahi opincari trebuie să-i extirpăm, să-i ucidem ca pe duşmanii noştri [...] Preoţii predică iubirea poporului, dar aceasta este numai o momeală fiindcă Dumnezeu nu ajută decât forţa brută şi această forţa brută noi cu toţii trebuie s-o întrebuinţăm pentru a ucide şi extermina pe aceşti valahi. Religia, prin cele zece porunci ale ei spune : nu ucide, nu fură, nu dori femeia altuia pentru că acestea sunt păcate. Aceasta este păcat? Nu este păcat! Păcat va fi ca adevărat dacă nu vom extermina această bandă [...] de valahi opincari [...]. Vom organiza şi o noapte a Sfântului Bartolomeu [...] şi vom ucide şi copiii în pântecele mamelor lor".

1940, sat Mihai Bravu, jud. Bihor. Țărancă româncă de 82 de ani expulzată de unguri de la vatră.
Figura 2. CONSECINŢELE DICTATULUI DE LA VIENA. 1940, sat Mihai Bravu, jud. Bihor. Țărancă româncă de 82 de ani expulzată de trupele hortyste de la vatră.

În 1940, Ungaria ocupând Transilvania cedată, maghiari sau năpustit asupra bisericilor româneşti ortodoxe şi greco-catolice, cu o furie care nu-i onorează desigur, pe pretinşi apărători ai creştinismului. Pe teritoriul cedat se aflau în momentul anexiunii (30 august 1940 un număr de 442 parohii ortodoxe 339.448 credincioşi şi 92 de parohii greco-catolice numărând un număr de 1.066.145 credincioşi.


Figura 3. CONSECINŢELE DICTATULUI DE LA VIENA. Herculian (azi în jud. Covasna), decembrie 1940. Biserica românească distrusă de trupele hortyste

Ştiind din istoria trecutului că Biserica a fost cea mai puternică fortăreaţă înăuntrul căreia romanii şi-au ţinut nealterată naţionalitatea, ungurii din 1940 şi-au închinat toate eforturile lor deznaţionalizării prin religie şi aceasta prin mijloace violente. Mii de românii au fost nevoiţi să îşi renege credinţa strămoşească, îmbrăţişând una din religiile maghiare, pentru a se pierde astfel definitiv în masă ungurească.
În judeţele din est, care au avut cel mai mult de suferit, mai bine de 12 biserici româneşti ortodoxe şi greco-catolice au fost distruse. Ungurii înarmaţi cu topoare, târnăcoape, securi se aruncau în grupuri asupra bisericilor, şi distrugeau în câteva ore până la temelie ceea ce credinţă românească a ridicat ani la rând pentru Gloria lui Dumnezeu.

Figura 4. CONSECINŢELE DICTATULUI DE LA VIENA. Localitatea Ip, judetul Sălaj, mormântul comun al celor 155 de țărani români uciși de trupele hortyste în 13-14 septembrie 1940.


Judeţele în cauză sunt cele locuite de secui, foştii adversari de moarte ai maghiarilor, azi deznaţionalizaţi aproape complet. În judeţul Odorhei au fost rase de pe suprafaţa pământului 6 biserici, fără ca autorităţile să fi luat cea mai mică măsură de protecţie.
Biserica greco-catolica Sfântul Nicolae din Racoşul de Sus (Felso Rakos) a fost prima din bisericile distruse în aceea regiune. Tot în luna octombrie 1940, au mai fost distruse Biserica Sfintei Treimi din Mereşti (Bibarczfalva). În luna decembrie 1940 este distrusă Biserica greco-catolică din Ocland (Okland), ţăranii împărtăşindu-şi din urmă pietrele şi cărămizile construcţiei. În ianuarie 1941 populaţia civilă distruge Biserica greco-catolică din Crăciunen (Karacsonyfalva), şi în fine, în februarie 1941, după ce a fost profanată, a fost distrusă Biserica greco-catolică Sfântul Mihail din Vărghiş.
În judeţul Trei Scaune, două biserici, amândouă ortodoxe, au fost în întregime distruse. Una din ele se afla situate în Căpeni (Kopecz). Autorităţile au somat populaţia românească că până la o dată fixă să-şi abandoneze credinţa strămoşească, trecând la religia reformată, urmând ca în caz de refuz să fie expulzată în masă. A doua biserică românească situată la Comălan (Kamalo) şi a fost incendiată de secui în luna septembrie 1940. Populaţia din comună a fost somată de trupele hortyste să opteze pentru una din numeroasele culte maghiare.
La Odorhei, Sânmartin (Homorod, Szentmarton), la Sângeorgiu de Pădure, la Panet, la Borsec, la Băţanii Marii, la Boroşineul Mare (Nagyborosyno) la Aiata Mare, la Belini, la Bicsar, la Ozun, etc., Bisericile au fost sau distruse sau devastate.
Soarta preoţilor romni din Transilvania nu a fost una mai bună. Din clipa întronării guvernări maghiare Clerul românesc a fost supus unui adevărat supliciu.

Figura 5. CONSECINŢELE DICTATULUI DE LA VIENA. Septembrie 1940. Familii de români din Transilvania ocupată de Ungaria hortystĂ expulzați în vagoane de vite.



În noaptea de 8 spre 9 septembrie 1940, un grup de soldaţi încercuiesc casa preotului român din Harien jud. Bihor şi pătrunzând în locuinţa lui, îl bat până ce cade în nesimţire. Până şi episcopul ortodox din Cluj, Nicolae Colan, a avut de suferit de pe urmă metodelor de arbitrare pe care le-au inaugurat administraţia hotystă imedeat după cedarea Transilvaniei Ungariei. Episcop al unei biserici numărând aproape 350.000 de credincioşi, el a fost convocat într-o zi în faţa comisiei de recrutare unde a fost cântărit şi măsurat ca un simplu recrut, fiind pus la urmă să jure Regentului Horty calitatea sa de oştean ungur desigur.

Septembrie 1940. O mamă româncă și copiii ei din Transilvania ocupată, epulzați fără milă de la vatra lor .
Figura 6. CONSECINŢELE DICTATULUI DE LA VIENA. Septembrie 1940, O mamă româncă și copiii ei din Transilvania ocupată, expulzați fără milă de la vatră lor .

Nenumărate alte cazuri de persecuţie meschină, de violenţe ale conştiinţei, de mizeri săvârşite zi de zi cu perseverenţă diabolică, ne sunt relatate de broşura închinată teroarei religioase, pe care au introdus-o guvernanţi statului maghiar, al statului care poartă pe stema simbolul creştinătăţii: o cruce…e drept, aplecată într-o parte.  
(Milton G. Lehrer, Ardealul Pământ Românesc, Povestea Ardealului văzută de un american, Bucureşti, 1944, pp. 295-298)

Acţiunile criminale, teroriste, săvârşite împotriva populaţiei româneşti, au fost pregătite premeditat de către guvernanţii horthyşti, şi au fost înfăptuite prin intermediul întregului mecanism de opresiune la care ne-am referit, prin mii de crime, devastări, maltratări şi expulzări, pentru a distruge cât mai mulţi români, a teroriza şi înfricoşa pe cei rămaşi, spre a-i determina să-şi părăsească casele şi gospodăriile şi a se refugia în România. Ele au fost dezlănţuite imediat după trecerea frontierei de către trupele horthyste.


Figura 7. CONSECINŢELE DICTATULUI DE LA VIENA. Țărani români din județele Ciuc și Mureș refugiați în județul Neamț din calea maltratărilor trupelor hortyste


Unul din martorii oculari ai evenimentelor, Victor Văleanu, din Satu Mare, declara următoarele privind regimul de teroare instaurat de autorităţile horthyste la începutul lunii septembrie 1940 :
,,1. Intrarea trupelor ungare în oraşul Satu Mare a fost desăvârşită în ziua de 5 septembrie 1940 [...]. Puţinii români care se mai aflau în oraş, cum şi evreii au fost obligaţi să pună la butonieră coardă ungurească, altfel fiind expuşi să fie linşaţi [...] de hoardele dezertorilor reîntorşi în oraş înainte de intrarea trupelor ungare. Înainte şi după intrarea trupelor s-au reîntors la Satu Mare cca 4 000 tineri care au trecut frontiera în mod clandestin în ultimii ani. Aceştia, de sete şi de răzbunare, căutau pe ofiţerii de poliţie şi funcţionarii care i-au anchetat pe timpuri, însă, bine înţeles, zadarnic deoarece aceştia s-au retras... Totuşi în ura lor faţă de români mai găseau pe câte un funcţionar pe care să-l denunţe autorităţilor ungare ca având ţinută ostilă Ungariei.
2. Cu ocazia intrări trupelor ungare, ordinea au menţinut-o jandarmii unguri sosiţi primii în oraş şi un detaşament de 1.200 de gardieni publici repartizaţi de la diferite oraşe din Ungaria [..]. Imediat apoi s-a proclamat stare de asediu şi s-a introdus administraţia militară, autorităţile civile pierzând orice competenţă de activitate.

3. De la penitenciarul tribunalului s-a dat drumul deţinuţilor găsiţi şi s-a instalat Comenduirea Pieţei şi biroul populaţiei, Kemelharitoiroda (Biroul de contraspionaj -n.n.), care şi-a început activitatea [...].

4. în primele 2-3 zile nu s-a întâmplat ceva deosebit, însă în ziua de 8 septembrie au început arestările în masă. Au fost arestaţi în această zi, între mulţi alţii, Berger Marcel, fost redactor al ziarului ,,Reggeli Lapol" (Foile de dimineaţă), care simpatiza cu românii şi care este ofiţer de rezervă în armata română, subsemnatul, fostul comisar de poliţie Mike Emeric, mai mulţi alţii foşti în poliţia românească, însă pensionari, pe care nu îi cunoşteam dinainte, cum şi mai mulţi intelectuali români din judeţ [...].
Din prima zi a intrării trupelor, limba română a fost cu totul înlăturată şi chiar acei care ştiau înainte bine româneşte răspundeau în ungureşte şi dacă continuă cineva a vorbi îl lăsau fără răspuns, ori îi spuneau ,,nem tudok olahul", (Nu ştiu limba ,,valahă" — n.n.).
În aceste dureroase zile, bieţii români aveau mimai o singură mângâiere: biserica, unde adunaţii se rugau lui Dumnezeu cu lacrimi în ochi şi în hohote de plans, însă şi aceasta a fost pusă sub supraveghere. Agenţii unguri şi aici au fost plasaţi, aşa că noi românii nici nu aveam curaj să vorbim unul cu altul, iar pe stradă dacă se întâlneau vorbeau numai un gureşte, pentru ca agenţii presăraţi pe străzi să nu îi pună sub supraveghere şi să-i înainteze Comenduirii.
Cele mai grozave zile le-am trăit atunci. Auzeam, vedeam arestări cu duiumul şi nu puteam da mâna de ajutor fără a risca să ajung tovarăş celui arestat, fără nici un motiv serios [...].
Evreii sunt prigoniţi aproape la fel ca românii. Ungurii au arestat apoi pe rabinul Friedman, care la 10 mai a rostit o predică, arătând fidelitate faţă de statul român, pe care a şi imprimat-o.
Numitul a fost depus la penitenciar şi nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu el. Pe angrosiştii comercianţi de postav Schwartz şi Leibovici i-au arestat şi depus la penitenciar, pe motivul au subscris sume mari la fondul pentru înzestrarea armatei române. De altfel, pentru că aceştia sunt multimilionari şi membri marcanţi, avocaţi ai partidului maghiar s-au angajat să- i apere, pentru suma de 10.000 pengo (cca 300. 000 lei) [...].
După cât am putut observa, avocaţii partidului maghiar vânează pe evreii înstăriţi şi acuzandu- i cu diferite nelegiuiri pe cale de denunţ, forţându-i să recurgă apoi la protecţia lor, pentru sume de bani destul de însemnate, stabilite după puterea de plată a individului. Astfel, toţi evreii mai înstăriţi îşi aşteaptă cu înfrigurata rândul. între aceşti avocaţi "vânători" am putut recunoaşte pe dr. Ţeveli care este comisarul guvernului pentru Satu Mare şi pe avocatul dr. Sudi. care este membru marcant al partidului maghiar . Tot dr. Sudi a fost acela care a recurs să i-a apărarea soţiei singurului comerciant român, de acolo, Augustin Vuic, arestat şi el fără un motiv, căruia i-a spus să depună 300 pengo (cca 9 000 lei), spunandu- i că altfel nu se va interesa de soarta lui. Femeia, nedispunând. de suma cerută, avocatul a refuzat să facă intervenţia pentru eliberarea soţului său [...]".
Descriind situaţia unor aşezări româneşti din apropierea frontierei cu Ungaria, în primele zile ale ocupării nord- estului Transilvaniei, ziarul "Universul" arăta : "Barbariile au început în prima zi de ocupaţie în judeţele Satu Mare şi Bihor. Din primele ore ale ocupaţiei, ţăranii români au fost măcelăriţi. Alte barbarii s-au săvârşit tot în primele ore la mănăstirea Bicsad de lângă oraşul Satu Mare. În miez de noapte, pe la orele două, călugării s-au pomenit asaltaţi de un grup de tineri din organizaţia
,,Levente ". Scoşi din chilii şi puşi la rând în curte, preoţii au fost scuipaţi, loviţi cu pumnalele, iar un grup de 20 ţărani refugiaţi din ajun tocmai pentru a se feri din calea teroriştilor s-au pomenit împresuraţi de altă bandă şi măcelăriţi. Dar leventiştii nu s-au mulţumit numai cu atât. După atrocităţile comise, an devastat tipografia, au ars cărţile de rugăciuni şi au dat foc tuturor proviziilor găsite. De la mănăstire, bandele de levenţi au trecut în Ţara Oaşului şi în Maramureş, unde au masacrat toţi românii întâlniţi. Trei zile şi trei nopţi, satele au cunoscut cel mai înfiorător dezmăţ.
La Săpânţa, ţăranii au fost bătuţi cu frânghii ude, apoi puşi să-şi sape mormântul, imitandu- se procedeele de pe timpul terorii albe cu prilejul revoluţiei lui Horia. Pe Valea Vişeului mai multe sate au fost incendiate. În Borşa, toţi românii au fugit în păduri, fiind ameninţaţi că vor fi omoraţi"

În judeţul Bihor, în ziua de 4 septembrie 1940, armata horthystă, încălcând convenţia, a năvălit în comună Diosig, a deschis foc asupra grănicerilor români, ucigând pe serg. Gheorghe Miţu, serg. Gheorghe Tamaş, caporal Pavel Mocanu, fruntaş Ştefan Herna şi soldat Vasile Bălan. Locotenentul Dumitru Lazăr, grav rănit, a fost transportat la Debreţin, unde a murit în spital.

În ziua de 7 septembrie, soldaţii horthyşti au arestat douăzeci de ţărani români în comună Mihai Bravu care se aflau la munca câmpului. I-au dus într - un cimitir părăsit unde i-au bătut cu patul puştilor, le-au legat mâinile la spate cu sârmă şi i-au întrebat dacă vor să fie împuşcaţi sau spânzuraţi. La întrebarea ,,pe cine vreţi să împuşcăm mai întâi" un ţăran a răspuns : ,,Pe mine". Întrebat pentru ce motiv, acesta a răspuns: ,,Ca să nu-mi văd copiii- morţi" — avea doi copii lângă el.

Treznea, 9 septembrie 1940. O parte din cei 243 de țărani români morți și răniți de honvezii unguri, printre care și copii
Figura 8. CONSECINŢELE DICTATULUI DE LA VIENA. 1940, Treznea, 9 septembrie 1940. O parte din cei 243 de țărani români morți și răniți de trupele hortyste maghiare, printre care și copii.

În ziua de 8 septembrie 1940, o echipă de militari horthyşti a ucis 13 civili români din comună Almaşul Mare, iar în ziua de 12 septembrie 1940 au fost împuşcaţi de soldaţii horthyşti doi ţărani români lingă linia ferată de la marginea oraşului Oradea.
În ziua de 10 septembrie 1940 la Salonta a fost ucis în chinuri cetăţeanul român Iosif Cristea, iar în noaptea de 10/11 septembrie, în localitatea Sântion au fost răpuşi de soldaţii horthyşti plugarul român Gheorghe Tiponuţ împreună cu fiul său.
Acţiuni teroriste, criminale, de eliminare a populaţiei româneşti au loc în toate  localităţile locuite de români, imediat ce în ele a pătruns armata horthystă de ocupaţie. În noaptea de 5—6 septembrie 1940, la intrarea armatei horthyste în comună Medieşul- Aurit (jud. Satu Mare), 3 soldaţi s-au prezentat la casa fostului primar Gheorghe Petricean, l-au ridicat, l-au dus la marginea satului, l-au înjunghiat cu baionetele, i-au scos ochii şi, după ce l-au chinuit, l-au împuşcat.

La 6 septembrie, în comună Sâtmărel (jud. Satu Mare), au fost arestaţi şi puşi în lanţuri învăţătorii români Vasile Moldovan, Gheorghe Sofroni şi Ştefan Ster. Duşi la închisoarea din Satu Mare au fost bătuţi şi purtaţi timp de peste 10 ore de-a lungul străzilor oraşului, fiind batjocoriţi de elementele maghiare şovine.
Gherla a fost ocupată de trupele horthyste în ziua de 10 septembrie. Imediat, s-au format bande teroriste care au început prigoana contra tuturor românilor. Fiecărui români se cerea o declaraţie în care să arate ce beneficii a ob ţinut de la statul român în dauna celui ungar de la unirea Transilvaniei cu România. Pentru ca aceste declaraţii să fie pe placul autorităţilor, cei interogaţi erau schingiuiţi în fel şi chip. Toţi aceştia, împreună cu alţi 300 de români aduşi din satele din împrejurimi au fost închişi în închisoare.

,,În Maramureş — notează un martor ocular abia au ieşit trupele române din oraşul Sighetul Marmaţiei şi şoviniştii unguri au început brutalizarea populaţiei romaneşti, produc îndu-se atacurile la poştă, pentru a lua banii de acolo [...]. în zilele de 13 septembrie Maramureşul era ţara nimănui. Trupele române erau în retragere spre Transilvania de sud, iar trupele horthyste au sosit în dimineaţa zilei de 3 septembrie [...]. A doua zi de la intrarea trupelor horthyste în oraş, evreii au fost duşi la gară, la muncă forţată, iar românii şi ucrainienii, dar în special românii, au fost aresta ţi în masă. Funcţionarii români au fost îndepărtaţi în masă din serviciile publice [...] au avut loc arestări în masă, expulzări, exilări, luarea de ostateci ca pe vremea evului mediu, deposedarea, de avere, alungarea cetăţenilor din casele lor, bătăi. Pentru orice fleac, jandarmii unguri loveau cu paturile de armă mai ales pe ţăranii români, de preferinţă pe cei tineri, ca să bage frica în popula ţie [...] în piaţa oraşului se puteau vedea convoaie du arestaţi, purtaţi la diferitele autorităţi ale oraşului Sighetul Marmaţiei (poliţie, jandarmerie, comandamentul militar, prefectură, pretură, procuratură etc). Prin teroare au forţat populaţia românească să părăsească Maramureşul şi mai ales pe intelectualii români".

FILM DOCUMENTAR REALIZAT ÎN ANUL 2011, CU CÂŢIVA DINTRE SUPRAVIEŢUITORI MASACRULUI DE LA IP, JUD, SĂLAJ DIN SEPTEMBRIE 1940

Directorul spitalului de alienaţi din Sighet, medicul Vasile Ilea, a fost alungat din postul său şi purtat, legat în lanţuri, împreuna cu fiul său, lăsat apoi pradă batjocoririi şi înjurăturilor unor elemente fasciste; maghiare din localitate". După aceste acţiuni teroriste, întreprinse de trupele horthyste şi de diverse organizaţii fasciste paramilitare în primele zile de ocupaţie, horthyştii de la trupele de ocupaţie la bande teroriste alcătuite din delincvenţi de drept comun s-au dedat la acte mult mai grave: crime şi asasinate în masă, de o monstruozitate fără seamăn. Asasinatele în masa de la Trăznea, Ip, Camăr, Păuşă, Ciumărna, Şimleul Silvaniei, Cosniciul de Jos (jud. Sălaj), Mureşenii de Câmpie, Huedin (jud. Cluj) etc. vor rămâne pentru totdeauna că acte de grav ă acuzaţie la adresa horthysmului, a fascismului.

În cazul acestor asasinate în masă, filmul fidel al celor întâmplate se poate reconstitui din glasul actelor, documentelor, mărturiilor celor care sau au scăpat ca prin miracol de la moarte sau au fost martori ai acestor masacre.







_____________________________________

Sursa fig. 1-8  www.dantanasa.ro

Prezenta recenzie, a acelor evenimente triste din vara anului 1940 pentru ,,România Mare'' sunt preluate din diverse lucrări publicate de diverşi istorici romani şi este rezultatul colaborării dintre Arhivele Naţionale ale României, Arhivele Naţionale ale Ungariei, Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Serviciul Istoric al Armatei şi Arhiva Naţională de Filme. (Prof. istoric/jurnalist - Ovidiu Czinka)