CONSECINŢELE DIKTATULUI DE LA VIENA PENTRU NORD- ESTUL
TRANSILVANIEI ÎN PERIOADA 19 MARTIE-25 OCTOMBRIE 1944.
DRAMA EVREILOR ÎN
APOCALIPTICUL AN, 1944
Diktatul de la Viena a
fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care
România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din
teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei.
 |
FIGURA 1. Teritoriul anexat de Ungaria HORTYSTă conform cu
hotărârea DIKtatului de la Viena (30 august 1940)
În 1944 Armata Roșie ajunsese la frontiera Ungariei. Pentru a preveni o acțiune a lui Horthy în defavoarea lui, Hitler l-a chemat pe acesta pentru discuții în Austria, la castelul Kessheim, la marginea orașului Salzburg, foarte aproape de Berchtesgaden, reședința montană a lui Hitler. Însă, o dată ajuns acolo, Horthy a fost reținut cu forța vreme de 1-2 zile și ulterior practic deposedat de o mare parte din puteri. Germania era decisă să evite o ”a doua Italie”, ieșită din Axă în 1943, așa că a pregătit din septembrie 1943 Planul Margarethe, în virtutea căruia, la 19 martie 1944, opt divizii germane, venind din zonele Belgrad, Zagreb, Viena și Cracovia, au ocupat Ungaria. Sub presiunea Germaniei, Horthy a fost nevoit să procedeze la schimbare a guvernului. Un guvern-marionetă a fost instalat la putere, pe 23 martie 1944, condus de premierul Döme Sztójay. Horthy a rămas șef al statului.[1]
FIGURA 2. MIKLÓS HORTHY DE BAIA MARE, CAVALER DE SZEGED ȘI OTRANTO (ÎN MAGHIARĂ
VITÉZ NAGYBÁNYAI HORTHY MIKLÓS; NĂSCUT LA 18 IUNIE 1868, KENDERES - DECEDAT LA 9 FEBRUARIE 1957, ESTORIL) A FOST UN AMIRAL AUSTRO-UNGAR ȘI GUVERNATORUL UNGARIEI DE LA 1 MARTIE 1920 PÂNĂ LA 15 OCTOMBRIE 1944. DUPĂ CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, HORTHY A FOST ARESTAT DE ARMATA STATELOR UNITE ȘI ADUS CA MARTOR ÎN PROCESUL DE LA NÜRNBERG. CU TOATE CĂ TITO A CERUT CA HORTHY SĂ FIE JUDECAT DREPT CRIMINAL DE RĂZBOI, ALIAȚII AU REFUZAT, ACEASTA FIIND REZULTATUL INFLUENȚEI AMERICANE ȘI A ACCEPTĂRII TACITE A LUI STALIN. EL A FOST ELIBERAT ȘI, DUPĂ 4 ANI PETRECUȚI ÎN BAVARIA, S-A STABILIT ÎN ESTORIL, PORTUGALIA UNDE A MURIT ÎN ANUL 1957.
După
ocuparea Ungariei, la 19 martie 1944, de către armatele hitleriste, situatia
din nord- vestul României devine mai încordată, teroarea mai grea: horthysmul,
simtindu-se întărit, îşi intensifică şovinismul şi antisemitismul, amplifică
violenţele, masacrele împotriva tuturor forţelor antihorthyste, antihitleriste,
anti-războinice, români, evrei, slavi, maghiari etc.
Incepe
o amplă campanie propagandistică, de o înverşunare fără precedent, menită să
pregătească "psihologic" necesitatea înăspririi terorii, să
pregătească opinia publică pentru ne îndurarea cu care se va acţiona împotriva
tuturor celor ce se vor opune noilor şi radicalelor măsuri pe care le pregătea
noul guvern ungar, prezidat de Sztojai Dome, pentru a ,,justifica" marile
crime ce aveau sa fie săvarşite in scurtă vreme.
FIGURA 3. INTRATREA TRUPELOR HORTHYSTE CU TANCURI ÎN TG. MUREŞ, 10 SEPTEMBRIE 1940 (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)
 
FIGURA 5. TINERE
DE ETNIE MAGHIARĂ ÎMBRĂCATE ÎN STRAIE POPULARE VIN ÎN ÎNTÂMPINAREA TRUPELOR
MAGHIARE CU FLORI. LOCAŢIA ESTE ÎN FAŢA CLADIRI CERCULUI MILITAR. TG. MUREŞ, 10 SEPTEMBRIE
1940 (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI
HORTHYSTE)
FIGURA 6. DEFILARE CU TANCURI DE TRUPELE HORTHYSTE ÎN TG. MUREŞ, 10 SEPTEMBRIE 1940. LOCAŢIA FOTOGRAFIEI ESTE ÎN CENTRUL TG. MUREŞULUI ÎN IMAGINE SE POATE VEDEA ACTUALUL HOTEL CONCORDIA. (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)
FIGURA 7. DEFILAREA TRUPELOR HORTHYSTE TERESTRE ÎN TG. MUREŞ, 1941. CLADIREA DIN IMAGINE ESTE FAŢA CATEDRALEI MICI. (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)
FIGURA 8. DEFILAREA TRUPELOR HORTHYSTE LA INTRAREA ÎN TG. MUREŞ, 1941. LOCAŢIA ESTE ÎN SPATELE CATEDRALEI MARI. (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)
FIGURA 8.
VENIREA UNEI DELEGAŢI DE ÎNALŢI DEMNITARI MAGHIARI ÎN TG. MUREŞ, 1941. LOCAŢIA ESTE ACTUALĂ GARA C.F.R. (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE
PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)
FIGURA 9.
DISCURS AL UNUI DELEGAT MAGHIAR ÎN TG. MUREŞ ÎN 1941. LOCAŢIA ESTE BALCONUL CLĂDIRII ACTUALEI PREFECTURI A TG. MUREŞULUI. (IMAGINI FILMATE DE MINISTERUL DE
PROPAGANDĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE)
FIGURA 10.
INTRAREA TRUPELOR HORTYSTE ÎN ORADEA, SEPTEMBRIE 1940
FIGURA 11.
ZIARUL ,,ELLENZEK'', ORGANUL DE PRESĂ AL UNGARIEI
HORTHYSTE. ÎN INTRO-URILE
ŞI PE FRONTISPICIUL ACESTUI ZIAR AU APĂRUT ARTICOLE
ANTISEMITE ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA EVREILOR.
 FIGURA 12. DEPORTĂRILE ÎN RÂNDUL POPULAŢIEI DE ETNIE ROMÂNĂ ÎN PRIMELE ZILE DUPĂ DIKTATUL DE LA VIENA 
FIGURA 13.
CIVILI DE ETNIE ROMÂNĂ PĂRĂSESC
TRANSILVANIA ÎN TRENURI CU VAGOANE PENTRU ANIMALE
FIGURA 14. RAMPA MORŢII. POPULAŢIA DE EVREI DIN TRANSILVANIA ÎN AŞTEPTARE PENTRU ÎMBARCARE ÎN TRENURILE MORŢI CU DESTINAŢIA AUSCHWITZ
După
ocuparea Ungariei, la 19 martie 1944, de către armatele hitleriste, situatia
din nord- vestul României devine mai încordată, teroarea mai grea: horthysmul,
simtindu-se întărit, îşi intensifică şovinismul şi antisemitismul, amplifică
violenţele, masacrele împotriva tuturor forţelor antihorthyste, antihitleriste,
anti-războinice, români, evrei, slavi, maghiari etc.
Incepe
o amplă campanie propagandistică, de o înverşunare fără precedent, menită să
pregătească ,,psihologic" necesitatea înăspririi terorii, să
pregătească opinia publică pentru ne îndurarea cu care se va acţiona împotriva
tuturor celor ce se vor opune noilor şi radicalelor măsuri pe care le pregătea
noul guvern ungar, prezidat de Sztojai Dome, pentru a ,,justifica" marile
crime ce aveau sa fie săvarşite in scurtă vreme.
Adolf
Eichmann, șeful secției din ministerul securității germane ce se ocupa cu
deportarea evreilor, împreună cu comandanții unităților SS speciale
Sondereinsatzkommando, Hermann A. Krumey și Dieter Wisliceny (acesta din urmă
desemnat anterior pentru Grecia), au ajuns la Budapesta cu un grup de ofițeri
SS. Eichmann a ordonat conducerii comunității evreiești să se prezinte la o
conferință pentru a-i cere înființarea unui organism administrativ numit
“Consiliul Evreiesc” (în germană “Judenrat”). Acesta urma să execute ordinele
germane[1].
Este
neîndoielnic că multe din acţiunile ce au urmat lui 19 martie 1944 au fost
sugerate, cerute cu insistenţă de la Berlin, dar nu-i mai puţin adevărat că autorităţile
horthyste, întreg aparatul de stat, începând cu guvernul şi terminând cu
ultimul poliţist şi jandarm horthyst din cel mai îndepărtat sat ardelenesc
cotropit s-au întrecut în zel şi slugărnicie pentru a satisface şi în multe
privinţe, a depăşi pretenţiile naziştilor.
La 21 martie a luat ființă Consiliul Evreiesc, avându-i ca membri pe: Dr. Ernő Bóda, Dr. Ernő Pető, Dr. Károly Wilhelm, Dr. Samu Csobádi, Samu Kahan-Frankl, Fülöp Freudiger și Dr. Nison Kahan. Șeful consiliului era Samu Stern.[1]
La
numai şase zile după intrarea trupelor de ocupaţie germane in Ungaria, prima
grijă a autorităţilor horthyste, ajutate, se înţelege, şi de ,,hiaturile"
organelor naziste, a fost ducerea în eroare a maselor muncitoare, frânarea
spiritului lor de luptă, prevenirea unei opoziţii făţişe faţă de măsurile luate
şi îndeosebi, fată de cele ce se preconizau.
FIGURA 15. GROAPA MORTII. septembrie-1944. o Parte din
cei 126 de Evrei din ORAȘUL SĂrmaŞu (FOSTUL JUDEȚ MUREȘ) ucisi de TRUPELE MAGHIARE ŞI NAZISTE
Într-o telegramă trimisă, la 25 martie 1944, din Budapesta la Berlin, de către şeful de secţie în ministerul de externe al Reichului informandu-şi ministerul de care aparţinea despre măsurile luate deja de autorităţile ungare, arată că s-a dispus ,,antrenarea imediată a Centrului Naţional al Muncii (la noi îi corespunde Deutsche Arbeitsfront) în activitatea de lămurire a maselor muncitoreşti în spiritul tezelor germane".
S-au intensificat măsurile de constringere şi intimidare a masei de români. Au fost înfiinţate 12 noi lagăre de internare. Zeci de mii de oameni au fost chemaţi în armată, în detaşamente de muncă şi pedeapsă. Numărul soldaţilor trimişi să moară pe frontul antisovietic a atins în luna iunie 1944 cele mai înalte cote de la începutul războiului.
Totodată, guvernul de la Budapesta a întreprins măsuri pe plan economic care au lovit deosebit de grav masele româneşti. Astfel, începând cu 14 aprilie 1944, pe întreg teritoriul Ardealului de nord s-a trecut la obligativitatea muncii în agricultură, chiar şi duminica, iar din 24 aprilie 1944, prin ordinul nr. 363 033/1944, XVIII al Ministerului de Interne s-a dispus mobilizarea obligatorie a femeilor între 18-30 ani la munci militare.
Se viza în fond, se înţelege, nu obligativitatea ţăranului român de a-şi lucra pămantul şi duminica, ci legiferarea practicii de a sili zecile de mii de români aflaţi în detaşamente şi tabere de muncă fortată sau rechiziţionaţi în acela şi scop să muncească zi şi noapte fără odihnă, inclusiv duminica, în timp ce conditiile de cazare, hrană şi îngrijire sanitară deveniseră cu totul inumane, de-a dreptul insuportabile.
Dezmăţului autorităţilor ungare, terorii, actelor de sămăvolnicie săvârşite de soldaţii, poliţiştii şi jandarmii horthyşti, după 19 martie 1944 li s-au adăugat fără de legile naziştilor. Autorităţilor statale li s-au inaintat mii de plangeri şi reclamaţii împotriva abuzurilor, jafurilor, violenţelor comise de trupele de ocupaţie hitleriste faţă de populaţia locală.
 FIGURA 16. ZIARUL ,,ELLENZEK'', ORGANUL DE PRESĂ AL UNGARIEI HORTHYSTE. ÎN ACEST ZIAR A ÎNCEPUT SĂ APARĂ ÎN INTRO-URILE ŞI PE FRONTISPICIUL SĂU ARTICOLE REFERITOARE LA EVREI.
Cu sălbăticie s-a deslănţuit teroarea si împotriva populaţiei evreieşti. Datorită ferocităţii şi zelului poliţiei şi jandarmeriei horthyste, evreii din nordul Ardealului cotropit [...] au fost nimiciţi cu o viteză fara precedent prin cea mai crancenă deportare şi cel mai nemilos program de masacrare întalnit în timpul războiului".
In şedinţa Consiliului de Miniştri din 29 martie 1944 se adoptă primele măsuri menite să ducă la aplicarea ,,solutiei finale".
Tot 29 martie a intrat în vigoare o nouă lege care înăsprea regimul de discriminare a evreilor din Ungaria, introducea obligativitatea stelei galbene cusută pe îmbrăcăminte, instituia înregistrarea proprietăților și concentrarea populației evreiești în anumite zone.[1]
Desigur măsuri anti-evreiesti s-au luat şi pana atunci. Evreii din nordul Ardealului au simţit apăsarea şi brutalizarea, discriminarea şi teroarea din primele zile ale pătrunderii trupelor de ocupaţie horthyste. Numerus clausus s-a introdus imediat, pentru ca in anul următor să sa hotărască numerous nullus. Multora li s-au retras autorizaţiile de a avea ateliere, li s-au închis prăvăliile, au fost îndepărtaţi din viata politică şi socială. Acum însă, prin masurile adoptate la 29 martie se declarase, aşa cum anunţa întreaga presă, ,,rezolvarea radicală şi definitivă a problemei evreieşti". In luna aprilie, aproape zilnic a apărut cate o ordonanţă guvernamentală împotriva evreilor. Prin puzderia de ordonanţe guvernamentale se urmărea să se dea un caracter ,,legal" deposedării evreilor de întregul lor avut, eliminării lor din toate ramurile de activitate şi izolării lor prin obligativitatea purtării stelei galbene şi ghetoizării. Iată cateva titluri, unele din ele apărute pe prima pagină, spicuite din ziarul ,,Ellenzek" : ,,Zilele acestea vor apare legi de importanţă hotăratoare în legătură cu problema evreiască"(27 martie 1944); ,,Au apărut primele legi antievreiesţi", ,,Evreii nu pot menţine angajaţi casnici creştini", ,,Evreii sunt excluşi din toate camerele şi instituţiile publice", ,,Evreii sunt obligaţi să poarte pe pieptul stang steaua galbenă a lui David"(31martie 1944); ,,Dispoziţii privind, limitarea călătoriilor evreilor"; ,,Pană la 1 octombrie, toţi angajaţii intelectuali evrei trebuie să fie concediaţi" (12 aprilie 1944); ,,Au apărut ordonanţe privind concedierea angajaţilor evrei şi încadrarea locurilor de muncă rămase vacante" (13 aprilie 1944); ,,Se sechestrează tot avutul şi obiectele de valoare ale evreilor" (17 aprilie 1944); ,,A apărut ordonanţa privind sechestrarea prăvăliilor evreieşti"; ,,Separarea clienţilor evrei de cei creştini în cafenele", ,,Se iau aparatele de radio de la evrei", ,,Curăţirea comerţului de evrei luptă pentru un viitor mai bun al patriei". ,,Mai multe sute de magazine evreieşti au fost închise in Cluj" (22 aprilie 1944).
Secretarul de stat al Ministerului de Internt, Endre Laszlo, a facut la 31 martie 1944 o declaraţie la postul de radio Budapesta reluată a doua zi de întreaga presă : ,,Aplicarea necondiţionata a tuturor legilor şi dispoziţiilor referitoare la problema evreiască intră în competenta mea. Deciziile guvernamentale de pană acum abia deschid şirul acelor dispoziţii care în scurtă vreme vor duce la rezolvarea definitivă a problemei evreieşti in Ungaria. Este hotărarea fermă a guvernului ca în locul exceptărilor, ingăduintelor şi pretextelor de pană acum să solutioneze, în sfârşit, definitiv această problemă. S-a terminat cu epoca experimentelor şi jumătăţilor de măsură ; în interesul naţional sunt necesare pe toate tăramurile măsuri urgente şi hotărate. Nu este adevărat că problema evreiască în Ungaria a apărut pe ordinea de zi ea urmare a situaţiei politice, mondiale. Unanimitatea societăţii maghiare, apărătoare a purităţii rasiale, urgentează de aproape 25 de ani rezolvarea problemei evreieşti. Anti-semitismul maghiar nu este o politică la modă, nu este copierea sau imitarea ideilor şi curentelor politice actuale. Ungurimea nu de un an, doi, ci de decenii am putea zice prima in Europa a constatat pe propria sa piele ce pericol fatal inseamnă pentru ea influenţa evreiasca care se amplifică în proporţii tot mai mari. De-a lungul unei lupte de decenii s- a cristalizat conştiinţa că numai o rezolvare radicală poate determina rezultatul final şi satisfăcător pentru ambele părţi.
Convingerea noastră nestrămutată o putem exprima astfel : pentru rasa maghiară, evreimea nu este un element dorit nici din punct de vedere moral, nici spiritual, şi nici din punct de vedere fizic. Conştienţi de această recunoaştere trebuie să căutăm acea soluţie care exclude şi elimină în totalitatea sa evreimea din viaţa maghiară. [...]”[1] Ibidem,
Eichmann a împărțit Ungaria în 10 districte jandarmerești și 6 zone operaționale antievreiești: zona I Carpați; II Transilvania; III Țara de Sus (Felvidék, adică Slovacia); IV Țara de Miazăzi (Délvidék, adică Voivodina); V Transdanubia (Dunán-túl, adică Pannonia la vest de Dunăre); VI Budapesta.[1]
Ordonanţele au continuat să apară si după ce în unele părţi ale ţarii începuseră deja internările în ghetou. Guvernul de la Budapesta a hotărat ca ghetoizarea evreilor să fie declanşată in zonele I şi a II- a, respectiv în Ucraina Subcarpatică şi Ardealul de nord. Zona a II- a militară cuprindea Districtul IX jandarmerie; Cluj şi Districtul X jandarmerie Tirgu Mureş. Maramureşul facea parte din zona I militară .
La 26 aprilie are loc la Satu Mare o conferinţă condusă de Endre Laslo cu scopul de a stabili, pană în cele mai mici amănunte, aplicarea ordinului Ministrului de Interne nr. 6163 din 7 aprilie 1944 privind trimiterea in ghetouri a tuturor evreilor din judeţele apartinand Districtului IX jandarmerie: Bihor, Satu Mare, Sălaj, Cluj, Solnoc- Dăbica si Bistriţa Nasaud. Au participat prefecţii sau subprefecţii, primarii oraselor şi principaliilor funcţionari, precum şi ofiterii - comandanţi ai unităţilor de jandarmerie şi politie. Peste două zile o conferinta similară a avut loc la Tirgu Mureş pentru judeţele din districtul X : Mureş-Turda, Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune. Cu conducerea directă a ghetoizării în nordul Ardealului a fost însărcinat colonelul de jandarmi Paksy- Kiss Tibor. [1] Ibidem,
 FIGURA 17. DUPĂ FAIMOSUL ORDIN DIN Consiliul de Miniştri din 29 martie 1944, SE ÎNCEPE A SE APLICA ,,SOLUŢIA FINALA''. FAMILIILE ŞI POPULAŢIA DE EVREI AU MOBILIZAŢI ŞI ADUNAŢI (DIN ORAŞE ŞI SATE), ÎN GHETOURI SPECIAL AMENAJATE LA MARGINEA ORAŞELOR.   FIGURA 19. TRENURILE MORŢII. POPULAŢIA CIVILĂ DE EVREI DIN TRANSILVANIA SE ÎMBARCA ÎN TRENURILE MORŢI CU DESTINAŢIA AUSCHWITZ. MAREA MAJORITATE DIN CEI CARE AJUNG ÎN LAGĂRELE DIN POLONIA NU SE MAI ÎNTORC.
Faimosul ordin nr. 6163/1944 al Ministerului de Interne, care începea cu nu mai puţin faimoasa precizare "guvemul legal maghiar, în scurt timp va curăţa ţara de evrei", sublinia fără echivoc : ..Strangerea evreilor va fi efectuată de organele politiei şi jandarmeriei regale maghiare competente teritorial". In consecinţă, s-au stabilit ghetouri la Baia Mare, Bistrita, Carei, Cluj, Dej, Oradea, Reghin, Satu Mare, Sfantu Gheorghe, Sighet, Şimleul Silvaniei, Tirgu Mureş. In unele oraşe, ghetourile au fost stabilite in cartierele sărace şi insalubre, în cele mai multe, însă la Cluj, Tirgu Mureş, Reghin, Bistriţa etc în incinta fabricilor de cărămizi, la Dej într -o pădure din apropierea oraşului, majoritatea oamenilor fiind ,,cazaţi" sub cerul liber. Internările în ghetou s-au desfăşurat cu deosebită brutalitate. ,,Oamenii erau înghesuiţi în camioanele sau căruţele aşteptau în stradă in fata caselor. Grăbiţi, înjuraţi, loviţi cu patul puştilor se căţărau cu greu. Cite o bătrina era pur şi simplu azvirlită peste bagaje, aşa cum se aruncă la gunoi un lucru uzat şi inutil. Bolnavii erau împinşi printre mormanul, de geamantane şi baloturi cu targa cu tot. Unii eran rasturnaţi peste bagaje şi targa aruncată pe trotuar să nu ocupe loc. Mulţi, după ce si-au urcat cu greu bagajele, au constatat că nu mai au loc, aşa că nu le-a rămas altceva de făcut decat să se tirască ori să alerge după vehicul in funcţie de bunul plac al comandantului patrulei. Iniţial, fiecare putea sa ia cu el un bagaj de 50 de kg. Ulterior, cantitatea a just mereu redusă : în mai multe cazuri celor arestaţi nu li s-a permis să i-a cu ei nici măcar o patura. La intrarea în fabrica de cărămizi [...] camioanele erau deschise cu brutalitate lăsand femeile, bătranii, copiii şi bolnavii să se rostogolească, împreună cu bagajele in noroiul de primăvară din incintă. Cu patul pustilor, cu lovituri zdravene nenorociţii erau fortaţi să se mişte mai repede”.
Comandanţii ghetourilor ofiţeri horthyşti — stabileau fiecare după bunul plac, Regulamentul de ordine.Deportarea și concentrarea populației evreiești a fost efectuată de trupele speciale de acțiune, SS, supranumite Sondereinsatzkommandos, aduse din localitatea austriacă Mauthausen, unde era în funcțiune unul din temutele lagăre de concentrare naziste.
Suveranitatea Ungariei exista din 19 martie 1944 numai pe hârtie. În calitate de martor citat Horthy declara la Nürnberg ,,germanii deveniseră șefi de facto ai statului ungar”.[1] Ibidem
FIGURA 20.
CONSECINŢELE LUMII CONTEMPORANE. GRĂMADĂ DE CADAVRE ALE
EVREILOR GAZAŢI ÎN LAGĂRUL DE CONCENTRARE DIN AUSCHWITZ, MARTIE 1945.
FIGURA 21.
PREZENT. PLACA COMEMORATIVĂ APLICATĂ PE CLĂDIREA GĂRII DIN CLUJ
NAPOCA ÎN AMINTIREA CELOR 16.140 DE EVREI PLECAŢI DE PE PERONUL
GĂRII ÎN LUNILE MAI - IUNIE 1944 CU
DESTINAŢIA AUSCHWITZ . (I. N. P. S..H.D.R. ,,ELIE WIESEL'')
FIGURA 21.
PREZENT. PLACA COMEMORATIVĂ APLICATĂ PE CLĂDIREA GĂRII DIN BISTRIŢA ÎN AMINTIREA CELOR 5.981 DE EVREI PLECAŢI DE PE PERONUL
GĂRII ÎN LUNA IUNIE 1944 CU
DESTINAŢIA AUSCHWITZ . (I. N. P. S. H.D.R. ,,ELIE WIESEL'')
Prezenta recenzie, a acelor evenimente triste din vara anului 1944 pentru ,,Transilvania hortystă'' sunt preluate din diverse lucrări şi este rezultatul colaborării dintre Arhivele Naţionale ale României, Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Institutul Naţional Pentru Studierea Holocaustului din România ,,Elie Wiesel’’, Serviciul Istoric al Armatei şi Arhiva Naţională de Filme. (Prof. istoric/jurnalist - Ovidiu Czinka)
________________________________________________________________________[1,2,3,4,5,6,]Preluat de pe http://horthymiklos.wordpress.com/horthy-1914-1944/ , accesat la 6 iulie 2014 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu